Pov. Anastasia

Mă trezesc socata in patul imens ce mi-a distrus viața , acel demon mă violase și nervi , teamă și frustrarea puseseră stăpânire pe mine.
Și faptul ca eu iam răspuns la comanda ma scârbește și mai rău, îmi aduc aminte totul și nu îmi pot reveni din aceasta stare. Dar socul era ca burta mea se mai marise, se pare ca sarcina cu un vampir se manifesta mult mai repede și asta îmi da o stare de neliniște.
Dar nu asta era marea problema, foamea era uriașă și cu cât așteptăm mai mult cu atât copilul ma seca pe mine de sânge.
Încerc sa ma ridic din pat și faptul ca reușesc ma uimește, deschid ușa și merg cât pot de silențios pe hol. O foame de nestăpânit ma apuca și fug cât pot de repede pe hol, un miros de sânge îmi învăluie simțurile și merg întra colo. În fata mea era o femeie asaza liniștită pungile de sânge în frigider. Fără sa scot nici un sunet ma infis într-o punga și o beau pe nerăsuflate, mai iau una și încă una, și tot asa pana ma simt oarecum sătulă.

     — Iubito, dar ai fost lihnita nu gluma. Spune cu un glas plin de amuzament.

    — Lasă-mă sa plec, spun repede.

   Mârâie și nu îmi răspunde în schimb merge cu pași lenți spre mine, atunci îl privesc. Ochii ii erau de un verde smarald și tenul alb ii scotea în evidenta buzele rozali, parul de un negru profund ca pana corbului. Într-adevăr era un Demon cu chip de înger, dar tot îl urăsc din tot sufletul meu.

     — Nu te apropia! Spun răstit.

  Acesta în schimb râde, un ras gros și puțin straniu după tonalitatea lui.

     — Nici în cele mai frumoase vise, nu stau departe de tine. Spune dur și destul de ferm.

    — Ce vrei de la mine, spun cu lacrimi în ochii. Ce tiam făcut eu ție ca să merit toate astea!  Spun și picioarele mi se fac ca gelatina și aveam presentiment ca ma voi prăbuși la pământ. Dar doua brate puternice ma cuprind repede și ma saltă în sus ca pe o mireasa.

     — Dă-mi drumu nenorocitule! Spun țipând și încep sa dau din mâini și din picioare frenetic, Ia-ți mâinile mizerabe de pe mine. Și după ce am terminat de vorbit.

   Cu o viteza destul de mare ajung trantita într-o temniță rece și cu șobolani. Ma uit de jur împrejur și totul era îmbibat în mucegai și umezeala.

    — Unde mai adus? Spun cu glas încet.

    — Iubito când ma vei accepta ca bărbat în viata ta, atunci te voi tine ca în puf și trebuie sa ma iubești cu toată pasiunea ta. Doar striga ma și eu într-o secunda sunt aici. Spune destul de serios.

  — Nici în cele mai frumoase vise ale tale nu o sa se întâmple asta, mai bine putrezesc în temniță decât sa te iubesc pe tine. Nu ai cum sa îmi iei iubirea pentru alesul meu. Spun serios și cam răstit.

   Mârâie iritat și dispare din câmpul meu vizual, ma pun într-un colt și încep sa plâng, cum naiba mi se întâmplă mie toate astea.

       POV Luciano

     Vin iubire, așteaptă ca te scot eu din ghearele acelui nenorocit, ma duc rapid la vrăjitoare sa o întreb ceva important.

   — Spune-mi cum sa fac sa nu o pierd, sarcina cred ca avansează. Spun agitat și nervos.

    — Problema este alta majestate, spune vrăjitoarea.

   — Cum adică? Ma revolt eu.

   — Dacă demonul o pângarește de doua ori, copilul va avea sângele lui și atunci un blestem se va abate la mama copilului. Spune trista vrăjitoarea.

  — Poftim, ce blestem și cum sa nu mai fie copilul meu. Nervi mei crește treptat dar și o spaima ma acaparat cu totul.

   — Adică îți vei pierde aleasa, ea va deveni mireasa lui și pe tine din păcate te va uita. Spune oarecum dezamăgită.

    Mai sunt doua capitole și terminam cu volumul 1 uraaaa.