Capitolul 10

Luciano pov.

O văd cum doarme , dar nu înțeleg ce este cu ea de nu se mai trezește. Am chemat o pe vrăjitoare să vadă ce are de nu ma mai privește cu ochii ei albaștri.

...

Aștept să apară o dată vrăjitoarea aia dar văd că nu are de gând să se grăbească, , zici ca sunt un leu închis într-o cușca , m-am învârtit în jurul patului cred că în jur de 2 ore și răbdarea mea începe ușor , ușor să se evapore ca apa la soare .
Când eram pe punctul să distrug primul lucru la întâmplare , apare si vrăjitoarea.

- Ce a durat atât ? O întreb destul de nervos.

- După cum vezi sunt aici , așa că sa terminam cu acuzatul si sa o vad pe prințesa. Zice destul de tare si repede.

Renunț la cheful meu enorm de a mă certa cu ea , si o las să o consulte pe prea iubita mea Anastasia.
Vrăjitoarea spune câteva incantații , si corpul iubitei mele plutește deasupra patului. O analiză și după scoate o carte veche din sacoșa pe care o are într-o parte de umărul stâng . Analizează cu atenție o pagină si se uita la mine.

- Cred ca stiu ce are . Zice cu vocea tremurândă .

- Ce ? O întreb destul de agitat .

- Are somnul adânc , sau cum se zice la oamenii este în comă . Zice această cu vocea parcă secătuită .

- Si leacul , există un leac , tratament sau o vrajă să o poti trezi . Zic cu frica fiecare vorbă .

- Din păcate există doar o singură șansă , zice dar după se oprește brusc.

- Așa si ce mai aștepți. Zic nervos .

- Pai există riscul să mori odată cu ea .

- Zi mai clar ce trebuie sa  fac .

- Trebuie să intri în mintea ei si sa o trezisti printr-un sarut . Zice parcă fără speranță.

- Sunt gata cum intru în mintea ei , zic repede , nici nu mai am nevoie să mă gândesc la consecințe , dacă ea moare eu pentru ce să mai trăiesc.

- Trebuie sa te întinzi în pat și eu o să spun o incantație, în care tu o să pătrunzi în mintea ei. Dar ai grija uneori visele pot fi foarte reale și o să te și poată ucide .

- Să începem...

Mă întind în pat lângă ea si o țin de mână , o aud pe vrăjitoare cum spune incantația si ușor , ușor ochii mei se închid în forță .

  Mă trezesc pe o câmpie pustie , iarba era atât de verde încât la fiecare adiere de vânt făcea valuri,valuri pline de un farmec îmbietor , merg parcă rătăcind prin iarba densă si de nicăieri apare brusc un stegar bătrân plin de frunze . Mă apropii si ma așez lângă el , când m-am rezemat de trunchi , am căzut în gol .
Totul era negru si cad de ceva vreme, sub mine se vede un punct alb si devine din ce în ce mai mare până ,, buff" , am căzut pe o clădire înaltă , era atât de înaltă încât nu se vedea decât nori , de jur în prejurul  ei .
Trebuie să găsesc o cale să cobor , iubita mea este pe undeva pe aici si s-ar putea să fie în pericol .
Caut o cale si spre norocul meu găsesc niste scări care merg prin interiorul clădirii , cobor încet și se pare că nu sunt singurul care vrea să plece . Fel si fel de sunete se aud din toate direcțiile, Marg in continuare ignorând fiecare sunet in parte . Din depărtare prin holul din față mea văd o statură de femeie , oare este ea. Mă grăbesc cu pași repezi în direcția ei si când îi pun mana pe umăr văd o dihanie fără fata , niste dinți ca lamele si ochii Rosi ca de șarpe .
Mă apucă de gat si vrea sa își înfigă dinți în pielea mea dar eu fiind un vampir o arunc cât mai departe si aceasta fuge prin prima ușă apărută în calea ei.
Îmi continui drumul si de data asta chiar am să ignor fiecare lucru neînsemnat.
Merg si sincer chiar nu stiu când am intrat într-o pădure parca părăsită de toate viețuitoarele ei , în depărtare se vede un conac părăsit neintretinut si învechit .
Ma îndrept acolo decât să rătăcesc prin toată pădurea asta care îți dă fiori reci pe sira spinări . Sincer nici nu stiu când am ajuns în conac dar nu asta ma interesează , mă hotărăsc sa o caut prin fiecare încăpere , fiecare camera era goală și neatinsă , parcă nu a trecut nimeni de ani de zile prin aceasta casa .
Ultimul loc în care nu am căutat este la etaj , urc treptele care scoate un scârțâit surd sub greutatea mea . Parcă cu cât mă apropii mai mult cu atât inima mea bate mai tare , în capul scărilor zăresc o persoană, nu avea chip parcă ma aștepta .

- Date din calea mea . Rabufnesc eu nervos.

- Atâta timp cât nu ști cum să te comporți în preajma ei , nu ai dreptul nici să îi vezi chipul .

- Cine ești tu să îmi interzici să îmi văd aleasă .

- Eu sunt gardianul ei , sunt aici să o protejez .

- Nici un bărbat nu are dreptul să stea în preajma ei . Gelozia pune stăpânire pe mine .

Îl aud cum râde de afirmația mea .

- Eu am mult mai mult dreptul să fiu lângă ea decât vei fi tu vreodată .

- Disparii!!  Nervi pun stăpânire pe mine si il atac .

Cu o singura lovitura mă arunca in peretele din spatele meu , durerea începe să apară dar nu renunț , si il atac din nou și din nou .
Cu fiecare lovitură simt ca pierd această luptă , o voi pierde și nu o pot salva de la pericol , inima începe să plângă odată cu mine   , si ma târăsc cu ultima picătură de putere . Stau în fața lui si il vad ca inca nu mă lovește .

- Îmi pare rău , ii zic cu ultima fărâmă de demnitate și o lacrima își face apariția pe obrazul lui stâng .

Se apropie mai mult de mine si se apleacă în genuchi in fata mea .

- A fost așa de greu să îți ceri scuze .

Vocea asta îmi este foarte cunoscută , îmi ridic privirea si o văd .

1014 de cuvinte

  Needitat
Scuz pentru greșelile gramaticale.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top