Se trezi deranjată din cauza razelor, prea strălucitoare, ale soarelui. Deachide ochii furioasă şi îşi trage peste cap pătura, dar în zadar, somnul nu îi mai revenise. Se ridică brusc, şi îşi dă seama că nu a fost o idee prea bună. Începuse să o doară capul şi ameţeala nu prea o lăsa să se dea jos din pat. Urmările petrecerii din seara trecută abia acum îşi faceau simţită prezenţa.

Coboară scările, ţinându-se de perete şi păşind cu grijă. Nu prea ştie pe ce lume se află, nu mai ştie nici măcar ce zi este sau cât este ceasul. Ultima dată când a mers la o petrecere a păţit acelaşi lucru şi îşi promisese că nu va mai pune alcool în gură cât timp va mai fi pe pământ, dar prietenele ei nebune au făcut-o să îşi încalce promisiunea.

- 'neaţa, mamă! îşi salută mama când păşeşte în bucătărie. Ai ceva pentru dureri de cap? o întreabă pe femeia care tocmai tăia un morcov cu un cuţit ascuţit.

- Din nou, scumpa mea? se opreşte din tăiatul legumelor şi scoate dintr-un sertar o cutie alba.

Îi întinde cutia, pe care era scris un nume complicat şi imposibil de reţinut sau de pronunţat fără probleme, apoi fata se îndreaptă spre chiuvetă şi ia un pahar pe care îl umple cu apa. Înghite cu greu două pastile, după care se întoarce spre mama ei scărpinându-şi ceafa pe sub părul încâcit.

- Ai nevoie de ajutor, mama?

- Nu încă, draga mea... îi spune, evitând să îşi privească fiica.

- Ai ceva să îmi spui, mama? aruncă fata întrebarea aşezându-se pe unul dintre scaunele mesei.

- Pff...mai ştii când ţi-am spus că urăsc să văd camera fratelui tău goală?

- Da, îmi amintesc... Şi pe mine mă întristeazâ de fiecare dată când trec pe lângă ea. recunoaşte, privind într-un punct fix.

- Tocmai ce am închiriat-o! spune femeia dintr-o răsuflare.

- Ai făcut ce?! strigă. Tata a fost de acord?! Nu-mi vine să cred! Un străin îi va invada locul fratelui meu! Cum ai putut, mama?! este furioasă, foarte furioasă.

- Camelia! strigă mama ei în urma sa, dar este prea târziu, fata deja urcă scările spre camera ei.