Se trezi învăluită în parfumul lui puternic, iar Cedric încă o ține strâns în brațele lui. Avea senzația unui deja vu, dimineața trecută se trezi tot în brațele lui, iar acum se teme că s-ar putea obișnui cu acest lucru, îi era teamă că el, s-ar putea să dispară într-o zi.

Se împinse mai mult în pieptul lui tare, avea lacrimi în ochii și nu și le mai putea stăpâni. Mișcarea ei îl trezi pe Cedric, care îi auzea suspinele, se simți confuz și fără nici o putere sa o întrebe ce o neliniștește. Îi mângâie creștetul cu mișcări blânde si temătoare, apoi îi sărută fruntea și o priveste adânc în ochi. Atunci, își dădu seama. Își închise ochii și zâmbi sincer. Era bucuros de legatura dintre ei, parcă ar fi fost suflete pereche a putut citi absolut tot în ochii ei înlăcrimați.

- Camelia, îți jur! Nu voi pleca niciodată!