Sandra's POV

— O expoziție de artă? întrebă Damian, cu sprâncenele întinse.

De data asta chiar m-am emoționat.

— Îți amintești când mi-ai spus să nu eliberez niciodată stresul de a fi în industrie cu alcool sau droguri? am continuat când a dat din cap. Ei bine, eu am urmat sfatul tau si am inceput sa pictez in schimb.

— Este o veste grozavă, Sandra! De ce nu mi-ai spus niciodată despre asta? întrebă el cu un zâmbet larg.

— Am vrut doar să fie o identitate secretă, știi, mă bâjbâit cu mânecile jachetei. De fapt, le-am vândut online și se vând destul de bine.

— Ei bine, ce-ar fi să o trimit pe Marie să vadă pozele? Ar fi suspect dacă aș merge la apartamentul tău, așa că ar fi mai bine dacă Marie ar merge in locul meu. Ea îmi poate oferi recenzia ei despre munca ta și apoi îți voi da ultimul meu cuvânt, ok?

Am oftat ușurată.

— Mulţumesc, Damian.

— Mulțumește-mi mai târziu micuțo, a spus el, ridicându-se și încheindu-și haina roșie de catifea. Hai să ajungem la petrecere înainte ca toată mâncarea să dispară.

♡

A

m ajuns acasă în jurul orei 23 în această seară, după ce am rămas mai târziu decât de obicei, pentru că Damian a insistat să mă ducă cu mașina. Din fericire, nu a trebuit să mă grăbesc la baie imediat după cină azi.

Greturile matinale mă ajunseseră din urmă abia de curând, dar apoi mă loveseră din plin. Nu puteam să merg doi metri fără să mă grăbesc înapoi la baie. Uneori sunt îngrijorată dacă copilul este bine, dar, în realitate, nici nu-mi vine să cred că sunt însărcinată în trei luni. Sunt aproape de sfârșitul primului meu trimestru de sarcină.

Nu asta am plănuit pentru mine când am plecat de acasă și m-am aventurat în Los Angeles. Mi-am dorit să fac ceea ce îmi plăcea să fac, să defilez și să conturez drumul spre faimă. Mi-aș fi dorit să fiu faimoasa ca să îmi pot crea o reputație, mai degrabă decât să trăiesc în umbra părinților mei, dar, în același timp, urăsc să fiu în lumina reflectoarelor. Nu doresc ca oamenii să parcheze în afara casei mele 24/7, să-mi pună întrebări personale și să mă asigur că nu am niciodată un moment pentru mine, dar acestea sunt câteva lucruri pe care nu le-aș putea evita dacă aș intra în lumina reflectoarelor. Damian mă ajutase pe tot parcursul călătoriei mele, tratându-mă ca pe fiica pe care o pierduse prea devreme într-un accident de mașină. Și știu că va continua să facă asta atâta timp cât voi avea nevoie de el, dar chiar acum, am vrut să fac ceva singură.

Intrând în dormitorul meu din micul meu apartament de la Hollywood, m-am dus spre dulap și am scos hainele mele preferate de seară, un tricou foarte larg din cel mai moale material disponibil și o pereche de chiloți. Făcând un duș rapid pentru a îndepărta orice resturi de machiaj, spray de păr și parfum, m-am îmbrăcat și am sărit direct în pat, obosită până în oase și cu determinarea de a dormi până mâine la prânz.

Dar când sunt pe cale să sting luminile, am găsit un teanc de ziare pe noptieră și am decis să parcurg titlurile înainte de a merge la culcare. M-am grăbit azi dimineață, așa că nu le-am putut citi, dar acum mi-am făcut timp să trec repede pe lângă pagini până când am deschis secțiunea de bârfă a celebrităților, și am înghețat brusc.

O fotografie a ocupat aproximativ jumătate din spațiul din acea pagină, cu un bărbat care stă pe covorul roșu al prestigiosului spectacol de modă Victoria's Secret și cu brațele lui,  înfășurate în jurul unei femei uluitoare, cu plete aurii și ochi mari și albaștri. Fața lui este întoarsă spre cameră cu un zâmbet larg, în timp ce femeia îl privește visătoare. Iar cuplul este nimeni altul decât Nicholas Connor și Ava Corrine.

Descrierea de sub fotografie spune că „Ava Corrine, proaspăt divorțată, și magnatul de afaceri Nicholas Connor, au fost văzuți recent la Victoria's Secret Fashion Show. Sună clopotele de nuntă pentru cuplul scandalos?"

Strângând din dinți, am prăbușit hârtia și am aruncat-o prin încăperea mică și am privit cum lovește aceeași vază de pe masa în care Nicholas a ascuns camera de supraveghere și aceasta a căzut pe podea și a căzut în un milion de bucăți. Nu, nu sunt supărată pentru că tocmai l-am văzut pe Nicholas cu Ava, aceeași femeie de care este  evident îndrăgostit dacă se hotărâse să facă o casetă sexuală și să o țină împotriva mea doar ca să nu-i stric distracția cu Ava. Sunt supărată pentru că, în planul lui genial de răzbunare, m-a lăsat cu un copil, distrugându-mi efectiv viața. Știu că mai multe femei din lume nu pot avea un copil și probabil mai multe care rămân însărcinate în adolescență. Dar acesta nu a fost planul meu. Nu sunt nici pe departe pregătită să fiu mamă. Ceva s-a schimbat în mine.

Gâfâind, mi-am strâns stomacul cu ambele mâini. L-aș fi putut trece cu ușurință drept foame sau alt dorință de a voma, dar asta, știam doar că este copilul. Trebuie să se miște chiar acum? Este bine? Dar chiar dacă gândurile tulburătoare mi-au trecut prin cap, știu, știu doar că este felul bebelușului de a-mi spune că totul va fi în regulă. Mișcarea a fost una mică, atât de mică încât nici nu ar fi trebuit să se înregistreze, dar am știu despre ea.

Se pare că este adevărat ceea ce s-a spus despre mamele și bebelușii lor, care au o legătură între ei. Mama îmi spunea când eram încă în pântecele ei, uneori îmi cânta când eram neliniştită şi mă opream imediat să mă mişc de parcă aş fi ascultat vocea mamei. Copilul meu abia are numai trei luni în mine, probabil un pachet atât de mic încât nici măcar nu are urechi. Nu am vizitat încă un medic, de teamă că mi se va părea prea real, prea copleșitor. Dar poate este o idee proastă? Ar trebui să merg la un medic pentru controale? Ce se întâmplă dacă medicul nu poate păstra secretul și anunță mass-media? Încă nu am îndrăznit să le spun părinților mei, nu am vrut ca ei să afle dintr-un ziar întâmplător că fiica lor, care plecase în Los Angeles pentru a avea o nouă viață, este însărcinată la 23 de ani cu un bărbat care o urăște și probabil că nu i-ar fi recunoscut niciodată despre copilul lui. Gândul aceste m-a umplut de furie.

De ce ar trebui să aștept recunoașterea ta? Ai așteptat-o pe a mea când ai decis să-mi distrugi viața? întreb hârtia prăbușită, care zace pe podea înconjurată de cioburi de sticlă. Acest copil este al meu, Christian Nicholas Connor. Nu te voi lăsa niciodată să faci parte din viața lui. Îmi fac acest jurământ mie și copilului meu nenăscut. Voi fi acolo să-l protejez, voi face tot ce pot pentru a-l ridica și mă voi asigura că el sau ea va fi atât de puternică decât această lume, care nu va putea să-l cicatrice, indiferent cât de mult a încercat. Nu voi lăsa să i se întâmple copilul meu ceea ce mi s-a întâmplat mie. Da, aș fi venit în Los Angeles în căutarea unei noi vieți pentru mine, dar acum, voi găsi o nouă viață atât pentru mine, cât și pentru copilul meu, și în acea viață, nu va mai fi spațiu pentru nimeni altcineva.