Nicholas's POV

— Te superi dacă îmi explici ce se întâmplă? l-am întrebat pe Damian, simțindu-mă neputincios într-un mod pe care nici măcar nu mi-am putut explica.

Sandra are un copil. Copilul meu.
Sunt pe cale să devin tată. Și tocmai am aflat despre asta. Doamne Dumnezeu! Sandra a fost bolnavă în tot acest timp? A trebuit să se ocupe de asta în fiecare zi? Corrine nu se îmbolnăvește așa, atunci de ce Sandra?

Damian oftă auzibil.

— Uite, Nicholas, mi-a aruncat o privire severă.Când ți-am dat un indiciu despre sarcina Sandrei, am făcut-o pentru că, oricât de îngrozitor ai fost ca bărbat, chiar acum, Sandra are nevoie de cineva care să aibă grijă de ea și de copil. Deja mi-am pierdut copilul, așa că Nu am vrut ca un copil să-și piardă tatăl chiar înainte de a se naște. Dar asta a fost tot înainte să aud cuvântul complicații.

Inima mi s-a scufundat.

— Ce complicaţii?

— Nu știu că nu sunt doctorul, și-a fluturat mâinile spre sine de parcă și-ar fi dorit să fie unul ca să-și poată ajuta fiica.

Amândouă.

— Marie mi-a pomenit asta doar pentru că i-am spus ce am făcut și apoi a intrat în fugă după tine. Dar din câte am înțeles, Sandra este bolnavă și sunt mai multe probleme legate de nașterea bebelușului. Doctorul i-a spus în mod special să se ferească de tot felul de factori de stres și mă tem, că asta înseamnă că va trebui să stai de ea pentru binele ei.

Am clătinat din cap, nedorind să cred asta. Chiar se aștepta să stau departe de copilul meu? De la moștenitorul meu? Damian s-a apropiat de mine și m-a bătut pe umăr.

— Știu prin ce trebuie să treci, Nicholas, dar dacă nu ești atent, s-ar putea să pierzi complet copilul.

Am rămas uluit când Damian a ieșit din cameră. Sunt conștient de muzica care a revenit din nou, de oamenii care țipau afară când cineva este declarat câștigător. În tot acest timp, am stat chiar în mijlocul încăperii verzi și mi-am simțit lumea prăbușindu-se la picioare. Am ieșit din transă când un grup de fete tinere a intrat în cameră chicotind și țâșnind despre câștigător. S-au oprit în loc odată ce m-au văzut și le-am zâmbit pur și simplu cu zâmbetul meu fals și am ieșit din cameră înainte ca ele să-și facă idei greșite.
Asistenta mea, Tiffany McCartney, mi-a dat toate detaliile spectacolului și m-a înștiințat despre tot ce am ratat când mă îndreptam spre mașina mea. Noaptea se lăsase peste Los Angeles și orașul este luminat cu un milion de lumini, dar, cumva, toată această iluminare mi se părea goală. Pentru prima dată, am simțit că viața meq este incompletă fără oamenii de care credeam că nu am nevoie. O familie.

Poate că asta am căutat în toți acești ani? Dar niciodată nu mă așteptam să o găsesc în moduri atât de neașteptate. Întâlnirea cu Ava ar fi întotdeauna una dintre cele mai mari dezamăgiri din viața mea, dar îi sunt și recunoscător pentru că am ajuns să o cunosc pe Sandra prin ea.
Acum tot ce trebuie să fac este să o conving pe mama copilului meu că nu mă duc nicăieri prea curând.