-- Zack e bine? mă întreabă Beth imediat cum îi răspund la telefon.

-- Da Beth, e cât se poate de bine și de viu, zic eu luând un bol cu struguri de pe blatul din bucătărie.

-- Ce bine, răsuflă ea ușurată.

Se lasă un moment de liniște. Urc cu bolul în mână. Când ajung la capătul scărilor o iau la strânga și bat în ușă. Nu răspunde nimeni. Intru în cameră.

Zack încă dormea.

Îi las bolul pe birou iar apoi ies din cameră și cobor in sufragerie, unde mă așez pe canapea și pornesc televizorul.

-- Până la urmă te-ai gândit dacă vii la petrecere?, mă întreabă Beth dintr-o dată.

Am și uitat că nu închisesem încă apelul.

-- Nu știu ce să zic, poate Zack o să aibă nevoie de mine, zic încercând să-mi găsesc o scuză bună.

-- Nu e un copil mic Iris, poate să-și poarte singur de grijă. În plus, dacă vrei să te asiguri că totul e bine, poți să îl iei cu tine.

-- Nu o să vrea să vină la petrecerea aia de căcat. Știi că nu s-a înțeles niciodată prea bine cu Matthew.

Beth oftează și închide.

Nu am vrut să o supăr, însă niciodată nu am fost o fană prea mare a petrecerilor. Nici măcar când Zack dădea petreceri nu participam. De obicei ieșeam și mă plimbam pe străzile pustii ale orașului, iar apoi mă duceam acasă la Alek unde făceam maraton de filme horror. Telefonul îmi vibrează insistent. Îl deschid.

Era Beth.

-- Ai aflat vestea cea mare?

-- Vestea cea mare? întreb eu confuză.

-- Adam Evans s-a întors în oraș.

Adam Evans? Ăsta cine naiba mai e?

O să mă prefac totuși că știu cine e.

-- Pe bune? Chiar s-a întors în orașul ăsta uitat de Dumnezeu?

-- Da, am auzit că ieri a ieșit de la școala de corecție.

Școală de corecție? Ce a făcut ca să ajungă acolo? 

Iau paharul de pe masă pentru a bea apă.

-- Apropo, am vorbit cu Zack. A zis că o să te ia cu el la petrecere, zice Beth entuziasmată.

Mă înec cu apa la auzul celor spuse de prietena mea. Tușesc.

-- Chiar așa?, zic eu surprinsă.

-- Da. La șase jumătate vin la tine să ne pregătim împreună, de-abia aștept, zice ea bucuroasă.

-- Dar- nu apuc să termin fraza că Beth închide apelul.

Minunat.. 

Acum sunt condamnată la o noapte îngrozitoare mulțumită fratelui meu.

Se aud pași pe scări. 

-- Neața surioară, zice Zack intrând în încăpere.

-- Jur că o să te omor cu mâna mea, zic aruncând cu o pernă în el.

-- Presupun că te-a sunat Beth, zice așezându-se pe fotoliu.

Nu pot să cred cât de liniștit e în momentul ăsta.

-- Nu pot să cred ce frate trădător am.

-- Frate, de ce te agiți așa? E doar o petrecere. Ieși, distrează-te. 

-- Nu există nicio șansă să te duci singur? îl întreb eu sperând să se răzgândească

-- Glumești?, întreabă el pufnind. Mattew a fost așa fericit când i-am zis că o să vii și tu.

Oh Dumnezeule, te rog zi-mi că nu vorbește serios.

Relația mea cu Mattew nu a mers așa bine. Ne-am despărțit anul trecut după ce am aflat că mă înșela cu Ariana, una dintre fetele "populare" ale liceului. Deși el a tot încercat să vorbească cu mine, îl evitam mai mereu găsind tot felul de scuze. 

-- Ar trebui să te duci să te pregătești, zice fratele meu zâmbind.

-- Te urăsc, zic și mă ridic de pe canapea. 

Urc în camera mea și mă trântesc pe pat, băgându-mi capul între perne. Doamne, ce o să mă fac diseară? 

Ușa camerei mele e trântită. 

-- Ce faci acolo? aud vocea lui Beth.

-- Mă sufoc cu pernele ca să nu pot veni cu voi diseară, zic eu.

 -- Ce urât. Credeam că îți place să-ți petreci timpul cu mine.

Îmi scot capul dintre perne și îmi dau cu mâna prin păr aranjându-l. 

-- Îmi place să petrec timpul cu tine, dar nu îmi place când mă pui să fac chestii care îmi displac. 

-- Promit că nu stăm mult acolo dacă nu îți place, spune Beth în timp ce își scoate machiajele din ghiozdan. Cu ce ai de gând să te îmbraci? mă întreabă Beth ducându-se spre dulap si deschizându-l.

-- Nu știu, un tricou și blugi, zic eu fixând cu privirea un punct fix de pe tavan.

-- Sper că glumești, zice ea. În niciun caz nu te îmbraci așa. Asta e șansa ta să fii sexy și tu o ratezi.

Sincer, nu prea îmi pasă ce port. Oricum intenția mea nu e să arăt bine. 

-- Din fericire pentru tine, ți-am adus ceva ce ai putea purta, zice ea scoțând o rochie din punga cu care a venit. Nu-i așa că e superbă? Ți-am adus și o pereche de pantofi care să meargă cu ea.

Îmi mut privirea spre rochie.

-- E drăguță , dar nu prea e genul meu.

-- Crede-mă, o să se uite toți la tine.

Da. Asta e ceea ce îmi doresc, să fiu în centrul atenției.

Într-un final cedez în fața prietenei mele și mă îmbrac cu rochia. Era o rochie neagra, care se termina puțin mai sus de genunchi, destul de mulată pe corp și sclipitoare. 

-- Îți stă minunat, zice prietena mea. 

Mă uit în oglindă. Ce-i drept nu-mi stătea așa de rău, dar tot nu prea e genul meu să port rochii de genul. 

-- Acum să trecem la machiaj și păr.

-- Chiar e nevoie de toate astea? îmi întreb eu prietena. La urma urmei e o simplă petrecere.

-- O simplă petrecere? Oh nu, draga mea, zice Beth forțându-mă să mă așez pe scaun. Ăsta e momentul tău să strălucești și să îi arăți lui Mattew ce a pierdut. 

Beth ia o perie și îmi piaptănă părul. Nu pot să cred că m-am lăsat convinsă să merg la petrecere și să o las pe prietena mea să mă aranjeze. Sunt conștientă că s-ar putea să regret rezultatul final, însă acum nu mai am ce face.

După vreo două ore, eu și Beth eram gata. Mă uit în oglindă la reflexia mea. Asta nu eram eu. Eram complet altă persoană. Dar nu îmi displăcea în totalitate cum arătam.

-- Ce superbă ești, zice Beth admirându-și opera.

-- E.. acceptabil, zic eu. 

Coborâm în sufragerie, acolo unde ne aștepta Zack.

-- Wow Iris, zice el uimit. Era să nu te recunosc.

-- Știu, am făcut o treabă bună, se laudă Beth singură.

Ieșim din casă și ne urcăm în mașină și plecăm spre casa lui Mattew. Când ajungem acolo  și intrăm în curte deja auzim muzica care e dată la maximum. Intrăm în casă unde suntem întâmpinați de Mattew, care îmi complimentează ținuta. Zack ne-a părăsit de când am intrat pe ușă, ducând să-și ia ceva de băut de la bucătărie.

-- Mă duc să dansez, țipă Beth pentru a fi sigură că o aud.

Perfect.. am rămas singură într-o mulțime de adolescenți beți și drogați. Seara asta putea să fie mai rea de atât? Calmează-te Iris, nu ți se va întâmpla nimic. 

Totul o să fie bine.

Îmi fac loc prin mulțime și mă duc în grădină. Acolo era mai puțină lume decât în casă. Ies, cobor scările și mă așez pe un scaun. Îmi era puțin frig, dar nu suficient cât să tremur. Îmi scot telefonul și dau drumul la un film. Lângă mine, la vreo 50 de metri era un grup de baieți care râdeau. La un moment dat, se apropie cineva de mine. 

-- Nu-mi vine să cred pe cine văd, Isis Davies? 

Vocea mi se părea familiară. Îmi ridic privirea și-l văd pe Alek. Mă ridic de pe scaun și îl îmbrățișez. 

-- Mi-ai lipsit, zic eu îmbrățișându-l cât de strâns pot.

Nu l-am mai văzut pe Alek de vreo 5 ani deoarece se mutase în Los Angeles cu mama lui după ce părinții lui au divorțat.

-- Uită-te la tine, zice el. Nu mă așteptam să te văd vreodată într-o rochie, dar îți stă bine. 

-- Beth a făcut toată schimbarea asta.

-- Puteam să jur că e opera ei.

Intrăm în casă unde ne luăm câte un pahar de bere, apoi ne găsim un loc mai liniștit unde să vorbim. Mi-a zis că o să se mute la liceul unde învăț eu.

-- Nu credeam că o să te mai văd vreodată, spune Alek. Mi-a părut rău când am auzit de ai tăi, dar mai mult mi-a părut rău că nu am putut să îți fiu alături.

-- Nu e nimic, eu și Zack ne-am descurcat și singuri, într-un fel sau altul.

La un moment dat, la noi vine un băiat înalt, brunet, care avea un tatuaj cu sârmă ghimpată înfășurată în jurul antebrațului strâng.

‐- Alek, putem pleca? Știi că mâine e o zi mare pentru mine, spune el.

Vocea lui joasă și ușor răgușită îmi dădea un oarecare sentiment de neliniște. 

— Sigur, spune Alek. Îmi pare rău Iris, dar trebuie să plec, spune el și se ridică.  Dar dacă vrei putem să te ducem acasă.

— Da, ar fi minunat, zic eu. Pun pariu că Zack și Beth deja au uitat de că am venit și eu cu ei.

Merg împreună cu cei doi băieți până la mașină. În drum spre casă, băiatul necunoscut se bagă în seamă.

— Cum te cheamă? mă întreabă el spărgând liniștea din mașină

— Iris. Pe tine? îl întreb chiar dacă nu îmi pasă așa mult pentru a nu părea lipsită de interes.

— Adam, încântat de cunoștință, zice el întinzându-și mâna printre deschizătura dintre scaune pentru a o strânge pe a mea.

După ce ajung acasă, îmi iau la revedere de la cei doi băieți și îi dau mesaj lui Zack anunțându-l că am ajuns acasă, apoi mă schimb de haine și mă duc să mă demachiez. După ce termin iau un măr din bucătărie și urc în camera mea, unde mă așez în pat.

Întâlnirea cu Adam m-a făcut să mă simt într-un fel ciudat, m-a făcut să simt nesiguranță, iar privirea lui m-a făcut să simt frică. 

E ceva ciudat la el, iar eu o sa aflu ce e.