NA: şi aceasta este partea a doua şi am terminat one-shot-ul. Vă avertizez din nou, sunt greşeli, majoritatea mi le face wattpad-ul, dar nici eu nu am stat să puric prea mult. Am de când să editez totul, dar când iau o pauză de la proiect.           

______________________________

          Vremea de afară se înrăutăţise, vântul lovea cu putere natura, iar pătura de nori cenuşii prevesteau doar ploi abundente şi furtuni cu descărcări electrice. În infirmerie plutea o tensiune indescriptibilă. Jaejoong nu era atât de surprins să-i vadă părinţii lui Seok, căci până la urmă băiatul era foarte răsfăţat şi nu ştia să îşi poarte prea bine grijă de sine.

          — Doamna şi domnule Chung.

          — Unde este tatăl tău?

          — Plecat din Seoul, vizitează Anglia, însă eu vă stau la dispoziţie.

          — Foarte bine atunci, îl vreau pe puştiu care i-a făcut asta fiului meu să fie dat afară de aici şi să scrieţi un raport pe care să-l trimiteţi la liceul la care învaţă.

          Era între ciocan şi nicovală. O privi pe doctoră, care la rândul ei era îngrijorată şi privea fără pic de speranţă înspre el. Domnul Chul îl asistase, dar nu mişca nici un deget, poate de teamă ca să nu îi fie afectată cariera. Jaejoong expiră liniştit şi îşi aranjă mai bine cravata de la gât. Era timpul să pună punct acestor discuţii.

          — Domnul Kim a primit pedeapsa aseară şi va fi pus să facă muncă comunitară în timpul weeked-ului său.

          — Băiete, tu nu m-ai auzit, vreau să...

          — Nu vă pot îndeplini dorinţa domnule senator, fiindcă totul îşi are rădăcină din comportamentul fiului dumneavoastră. După prea bine cum ştiu eu, Seok vine de doi ani aici şi poate că pe faţă ne păcăleşte pe toţi ,are un anturaj în afara incintei care i-a denaturat moralul şi onoarea. Seara trecută a introdus în băutura unui elev alcool, aici noi nu oferim aşa ceva copiilor, el a reuşit cumva să facă rost de asemenea băuturi.

          — Are mandibula aproape fracturată...

          — Vă contrazic, nu o are, totuşi este de prisos să fie transportat cât mai curând la spital, pentru ca medici să-l analizeze mai din aproape. Dar doamna doctor de la noi este pricepută şi vă asigură că viaţa fiului dumneavoastră este în siguranţă.

          — Îi luaţi partea acelui pui de diavol care a îndrăznit să se atingă de copilul meu? Credeam că sunteţi o instituţie respectabilă cu moraluri bătute în cuie.

          — Suntem şi vom rămâne, dar eu nu plec capul la nedreptăţi domnule senator. Jung Yunho a acţionat cu adevărat instinctiv, dar nu a făcut-o fără un motiv. Seok nu doar că i-a pus viaţa în pericol colegului său de cameră, dar li s-a şi adresat urât, folosind o expresie neadecvată. Noi aici nu discriminăm pe nimeni, iar copii care vin pe timpul verii sunt educaţi corespunzător. Vă înţeleg frustrarea, însă vreau să rămâneţi cu mintea deschisă. Fiul dumneavoastră nu este un sfânt şi acum am dubii în legătură cu comportamentul său. Spre marea mea dezamăgire nu a deprins cele nevoioase de aici şi nu fiindcă noi nu ne-am dat interesul, ci pentru că el nu s-a străduit îndeajuns.

          — Aşa ceva este strigător la cer...

          — Vă mulţumim domnule Kim pentru explicaţie şi pentru tot ce aţi făcut. Aveţi tot respectul meu. Dragule, este timpul să plecăm şi de data aceasta îl vom lua şi pe Seok cu noi.

          Piscina interioară era destul de pustie şi doar foarte puţini se aventurau în adâncurile ei limpezi. Unii veneau doar să-i privească pe alţii, pe când înotători doar se bălăceau. Doar Yunho părea să ia în serios înotatul în acea dimineaţă furtunoasă. Despica apa cu mâinile şi înainta fără teamă printre valurile formate. Din când în când se mai scufunda, stând acolo în liniştea lichidă şi suspendată parcă în timp. Lumina pătrundea slab prin stratul gros de apă, suprafaţa se oglindea diform, dar viu colorată. Când simţi că nu mai are aer se propulsă în sus, înghiţind o gură considerabilă de oxigen. Privi în jur şi nu văzu pe nimeni. Era timpul să iasă din apă, se plictisise şi avea nevoie să bea o cafea şi să înfulece ceva, stomacul îi ghiorţăia necontrolat şi îl durea.

          Începu a urca scara şi se opri în momentul în care câmpul vizual îi fu furat de un prosop întins. Îl înşfăcă deodată şi îşi ştearsă faţa. Făcu o grimasă când dădu ochii cu Jaejoong, a cărui expresie facială nu trăda nimic. Tipul acesta ştia cum să se ascundă de după un paravan imaginar, totuşi Yunho era bun, ştia cum să-i intre pe sub piele, dar pe moment rămase tăcu.

          Blondul îl urmări îndeaproape cum se şterge, cum îşi dă la o parte părul de pe frunte. Avea un corp frumos clădit şi nu reuşi să-şi sustragă privirea de pe abdomenul lui.

          — Ce vrei? Sparse Yunho tăcerea când îl văzu prea hipnotizat.

          — Am vorbit cu familia lui Seok şi ai scăpat uşor, nimeni nu depine nici un fel de plângere. Spre marea ta bucurie Seok nu te va mai deranja, pleacă astăzi din şcoală.

          — Tăticul lui nu a fost mulţumit că mi-ai luat apărarea, nu?

          — Nu ţi-am luat apărarea, în primul rând apăr reputaţia acestei şcoli, iar tu nu scapi nepedepsit. Puteai să ai probleme mari, l-ai lovit destul de rău în faţă, cine ştie dacă chiar i-ai fracturat vreun os.

          Yunho se uscase cât de cât şi parcă vocea lui Jaejoong devenise prea enervantă.

          — Dar ai fost de partea mea, nu mai minţi domnule Kim!

          Brunetul rânji entuziasmat, dar şocul pe care îl avu Jaejoong când ateriză în apa din piscină, îi dădu fiori plăcuţi prin întreg corpul. Blondul se agită şi plesni cu palmele suprafaţa umedă. Nu era un înotător prea bun. Yunho sări după el şi îl cuprinse într-o îmbrăţisare, aducându-l la nivelul scării. Îl ajută să urce, dar doar cât el să se rezeme cu fundul de o treaptă. Bărbatul tuşi puternic şi strânse în pumn materialul cămăşii.

          — Eşti nebun! Puteam să mor...

          Avea ochii închişi şi apa se scurgea pe el de parcă ar fi fost scăldat de ploaie. Lui Yunho i se părea frumos şi atrăgător modul în care hainele se lipiseră de corpul său şi cum pielea aceea fină şi rozalie se putea vedea prin materialul cămăşii. Îl seducea indirect şi simţea că nu se mai poate abţine.

          Jaejoong încerca să spună ceva, însă brunetul nici nu îl mai băga în seama, era aşa de captat de buzele acelea care se mişcau. Îl muşcă de buza inferioară, făcându-l să tresară nedumerit. Încercă să îl îndepărteze agitat, însă Yunho îşi cunoştea terenul şi nu avea să-l lase atât de uşor să scape. Se prinse de bările scărilor şi se împinse deasupra lui cu ajutorul piciorului şi îi acăpără gura cu poftă şi dorinţă. Bărbatul se făstăci inconfortabil sub el, dar nu putut face nimic, doar să geamă înfundat şi să se lase dominat pentru câteva clipe de Yunho.

          Se îndepărtă cu multă grijă şi încetineală de el, admirându-i privirea înceţoşată şi parcă fu din nou tentat să-l sărute, dar nu apucă, Jaejoong strigă la el şi se zbătu încontrolabil. Fu nevoit să se dea cu o treaptă mai în jos, pentru ai face loc să iasă.

          Ochii lor se întâlniră într-o scurtă privire emoţionantă şi stânjenitoare. Blondinul vru să-l mustreze, dar era prea ameţit şi ud ca să spună ceva, aşa că se rezumă în a părăsi piscina şi al lăsa pierdut în gândurile proprii pe Yunho.

          Din momentul acela Jaejoong aproape că nu mai părăsise biroul tatălui său şi făcea tot posibilul să îşi scoată din cap scena aceea. Era în zadar, momentul îi revenea de fiecare dată în minte, repetându-se ca o casetă stricată, din nou şi din nou.

          Se afla într-o şedinţă cu profesorii şi toţi tresăriseră inopinat când acesta îşi trântise fruntea de un teanc de acte. Impactul fiind sonor şi de-a dreptul caraghios. Chul încercase să-l întrebe ce anume îl frământă, dar cum putea el să-i explice că tocmai fusese sărutat de un student de la şcoală, care mai presus de toate era fiul prietenului cel mai bun al tatălui său. O astfel de declaraţie ar fi stârnit haos şi nu îşi permitea să amestece şi pe alţii în treburile sale personale.

          Întreaga zi se ferise de Yunho, de ruşine. Totuşi nu se putea opri din a-şi pune întrebarea: „el oare la ce se gândeşte?". Nu avea să primească prea curând un răspund, dar se lăsa purtat de emoţiile furtunoase din lăuntrul său.

          Brunetul ar fi putut să-i confirme bănuielile, chiar se gândea la acel sărut, la felul în care tremurase de nerăbdare să-l guste şi când în sfărşit atinsese pielea aia fină şi moale, se topise. Nu ştia a câta oară îşi muşcase buza inferioară, dar cu siguranţă gustul sângelui începea să-i înţepe papilele. Se opri când îl văzu trecând în fugă pe holul exterior al clădirii. Se ridicase în picioare, urmărindu-l prelung până ce dispăru din câmpul său vizual. Fu trezit la realitate de palma amicală pe care i-o trânti Kyung. Îl prinse de gât şi îi ciufuli părul, băiatul răse, dar Yunho era încă mezmerizat de cele întâmplate şi cu siguranţă toată noaptea avea să viseze cu ochii deschişi la Jaejoong şi poate avea să se şi masturbeze, dar gândul că Moon dormea în patul alăturat, îl cam deranja. L-ar fi putut auzi cum se foieşte între aşternuturi...

          Inevitabilul se întâmplase, iar Jaejoong era nevoit să îl cheme în biroul directorului pentru a discuta cu el despre munca comunitară. Şi-ar fi dorit să scape pe ziua de astăzi, să aibe mai mult timp la dispoziţie ca să proceseze cele întâmplate. Însă spre marea lui nefericire viaţa îi hărăzise un alt final de zi.

          Câteva bătăi în uşă şi pulsul său o luase la galop alături de calmul de neclintit. După ce îi oferi răgazul să intre, Yunho se afişă în uniforma lui, adoptând o poziţie dreaptă şi ireproşabilă. În sinea lui, Jaejoong zâmbi, măcar în astfel de momente tensionate, îi uşura suferinţa cu buna lui purtare, pe care nu o uitase la întrarea în cameră.

          Liniştea care plutea în aer le apăsa la amândoi pieptul, ca plumbul. Nici unul nu avea să iese din asta nevătămat. Blondul preluă iniţiativa şi sparsă tăcerea. Se prefăcu între timp că răsfoaie nişte documente importante, cu toate că foile erau goale, neatinse de cerneală. Voia să pară puternic, neafectat, însă brunetul ştia prea bine, doar privindu-l că pe interior era dezorientat şi temător.

          — Ştii de ce te afli aici, nu?

          — Să continuăm ce am început la piscină.

          Îl luă prin surprindere şi peste picior, rânjetul îl dădea de gol. Cuvintele i se blocară în gâtlej şi aproape că se înecă cu propria salivă.

          — Nu... o spuse aşa şoptit, apoi mai urcă câteva octave. NU! Nu te juca cu răbdarea mea domnule Jung, eşti aici ca să îţi afli programul pentru mâine, eşti pus la muncă comunitară.

          — Pentru ce? Oh, ştiu răspunsul, pentru că am pocnit un idiot, ce merita din plin acei pumni.

          — Domnule Jung, faptul că aţi acţionat într-un mod atât de violent vă face la fel de responsabil ca domnul Seok.

          — Dar el nu face muncă comunitară că a încălcat o regulă temeinică aici, el pleacă acasă la mămica şi tăticu, care vor avea grijă ca odrasla lor să fie răsfăţată.

          Începuseră să strige unul la celălalt. Jaejoong scosese de mult timp paleta afară din sertar, fiindcă ştia că va avea nevoie de ea. Yunho pe de altă parte era sătul până peste cap să fie pedepsit într-un asemenea mod stupid.

          Blondul se pregăti să prindă de mâner paleta, însă Yunho fu mult mai rapid şi traversă pe partea opusă biroul, prinzându-l de guler pe Jaejoong din spate şi cu putere îl trânti cu trunchiul de piesa de mobilier. Acesta strigă de durere şi cu greu încercă să se elibereze, însă brunetul era cu mult mai vânjos decât el. Îi imobiliză imediat mâinile la spate cu o palmă, deoarece cu cealălaltă trase de cravată pentru a i le putea lega. Procesul fu rapid, fiindcă Yunho devenea nerăbdător şi înfierbântat.

           — Domnule Jung, ce dracului credeţi că faceţi? Da-ţi-mi drumul în momentul acesta!

          — Nu te teme, îţi voi astupa şi gura cu ceva până la urmă.

          — Jung, Jung, dă-mi drumul, este inacceptabil ce faci... YUNHO!

          Vocea lui devenea enervantă şi era timpul să-l aducă la tăcere. Luă în palmă paleta şi o roti puţin, privind-o cu atenţie şi rânji amuzat de ceea ce urma să facă.

          — E timpul să guşti din propria-ţi pedeapsă, domnule Jaejoong.

          I-o şoptise la ureche, iar blondul se îngrijoră în momentul în care realiză ce urmează să-i facă. Nu voia asta, dar o merita cu vârf şi îndesat. Yunho nu avea să fie milos. Îi apăsă cu o mână spatele, pentru a fi sigur că el nu se mai fâstâceşte ca un vânat şi nici nu clipi când îl lovi peste fund cu paleta. Ţipătul surprins a lui Jaejoong păli cu un ecou înfundat şi aproape că-i dăduseră lacrimile. Cel care îl imobilizase nu îl compătimea, ci îi mai plesnise una şi mai tare, fiindcă se simţea stârnit, dar în aceiaşi măsură voia să-l facă să trăiască aceiaşi durere pe care o simţise el la rândul său când fusese altoit de acea paletă.

          Glasul său avea o intensitate scăzută, aducea a plâns, însă brunetul ştia că trebuia mai mult de atât ca să-l facă pe Jaejoong să crape.

          — J-j...Jung, nu mai...

          Yunho se aplecă înspre urechea lui pentru ai şopti:

          — Nu am terminat cu tine, ridică-ţi fundul în sus!

          Îi poruncise cu multă asprime, însă acesta nu se executase. Yunho devenea din ce în ce mai nerăbdător, aşa că aruncă paleta aia într-un colţ al camerei, î-i apucă şoldurile şi îl aduse mai aproape de bazinul său. Avea o erecţie, care nu putea să fie ignorată.

          Jaejoong se înfioră atunci când o simţi prin materialul pantalonilor şi din nou se agită. Cel de deasupra lui începu a se mişca lent, iar blondul cu greu îşi mai putea înfrâna vocea.

          — Agh! Gemul şi îşi lăsă fruntea să se odihnească pe suprafaţa biroului. Nu avea scăpare, nu se putea elibara, iar tentaţia de a ceda devenea din ce în ce mai puternică. Ghemul de emoţii începea să se răsfire prin toate fibrele sale, excitându-l, înceţoşându-i raţiunea.

          Brunetul înghiţi saliva care i se adună în gură şi expiră tot aerul din plămâni. Senzaţia era minunată, dar voia mai mult de atât, iar Jaejoong nu mai avea mult până ce se lăsa pradă simţurilor şi dorinţelor carnale.

          — Opreşte-te! Dezleagă-mi mâinile Jung! Jaejoong reuşi să-şi dreagă glasul cât de cât şi chiar dacă simţea o presiune împingându-se în el din spate, se făcu auzit, chiar dacă nu era în măsură să preia iniţiativa.

          Yunho zâmbi şi se aplecă înspre el, căută cu mâna cureaua de la pantaloni şi se apucă să i-o desfacă. Blondinul şocat de gestul degajat şi neruşinat se fâstăci, dar ca întotdeauna nu putut să-l clintească prea mult pe cel de deasupra sa. Articulă câteva cuvinte, însă amuţi când îi simţi degetele reci strecurându-se prin materialul boxerilor, atingându-i membrul şi prinzându-l de rădăcină.

          O căldură îl străbătu de la picioare în sus, amorţindu-l. Gemu înfundat spre satisfacţia lui Yunho, ce începu a-şi mişca mâna de-a lungul membrului său. Era greşit, era de neacceptat ceea ce se întâmpla. Lui Jaejoong nu îi venea să creadă că permisese una ca asta atât de uşor... Trebuia să se opună cu toate forţele dacă era necesar.

          Mâna de o voinţă de fier îşi ridică trunchiul cu greu de pe suprafaţa biroului. Se simţea sleit de putere, dar trebuia să facă asta, nu îl putea lăsa pe Yunho să îşi facă de cap în felul acesta.

          — Domnule Jung, vă rog, eliberaţi-mă acum!

          Vocea încă îi suna răguşită, iar opunerea lui mai rău îl enerva pe brunet, care îl întoarse cu faţa înspre el dintr-o mişcare.

          — Mă cheamă Yunho, nu uita asta!

          Îl împinse din nou peste birou şi se poziţionă între picioarele sale. Trase de boxeri şi pantaloni, fluerând încântat de privelişte.

          — Eşti excitat. Să înţeleg că îţi place să te plesnească cineva cu paleta aceea?

          Rânjetul de pe buzele sale îl enerva şi parcă o făcea din adins.

          — Nu! Strigă el nemulţumit.

          — Atunci de ce eşti aproape tare ca piatra?

          — Nu... Însă nu mai ştia ce să-i spună. Nu găsea o explicaţie plauzibilă. Nu era din cauza paletei aceleia nesuferite... Se înroşi şi vru să-şi ferească ochii de ai săi, însă Yunho îi prinse bărbia în palmă, imobilizându-i mandibula şi provocându-l să-l privească în continuare.

          — Vreau să te simt în seara asta, măcar puţin.

          Cuvintele sale se loveau de chipul său, respiraţiile li se împleteau febrile, iar pulsurile le-o luară la galop atunci când se sărutară apăsat, forţat şi totuşi pătimaş, plini de o dorinţă ascunsă care mocnea în lăuntrul lor întunecat. Yunho se desprinse încet de tot de gura lui Jaejoong, expirând parcă flăcări şi se lăsă în jos, sărutându-i gâtul şi după ce îi desfăcu nastruii de la cămaşă, îi sărută şi linsă fiecare părticică a pieptului, abdomenului. Blondul fu năpădit de o mulţime de furnicături şi sentimente care îi înceţoşau raţiunea. Nu îşi mai putea înfrâna glasul, aşa că îi dădu drumul ca dintr-o cuşcă de fier. Ţipă de uimire când Yunho ajunse la nivelul sexului său, pe care îl linsă şi aproape că-l înghiţi atunci când îl cuprinse în gură sa umedă şi caldă.

          Aproape cu întreaga coloană vertebrală arcuită, Jaejoong gâfâia necontrolat şi indiferent dacă îşi ţinea palma peste gură, tot nu reuşea să oprească faptul că i-ar fi venit să ţipe din rărunchi de plăcere. Era incredibil felul cum îi făcea oral, niciodată nu avusese parte de aşa ceva şi mai ales nu cu un bărbat.

          Simţea că atingea apogeul plăcerii şi totul se încheie cu un strigăt disperat, cufundat în nectarul păcatului şi după cum se părea ejaculase în gura brunetului.

          Yunho se ridică în picioare şi îşi linse buzele foarte mulţumit, apoi se aplecă înspre urechea dreaptă a blondului, şoptindu-i: „Ai gust bun, Jaejoong." Şi fără alte adaosuri se îndepărtă de el, părăsind încăperea, lăsându-l acolo, întins pe birou, trăgându-şi sufletul.

          Noaptea nu se încheiase, cel puţin pentru Yunho, dar Jaejoong voia să doarmă pentru a se pregăti să primească cu braţele deschise regretele şi remuşcările de dimineaţă.

* * *

          Moon Kyung se oferise să-şi ajute noul prieten la munca comunitară, cu toate că ar fi putut face atât de multe în zilele sale de weekend, luase hotărârea să fie alături de Yunho. La început brunetul se strâmbă, fiind încă buimăcit de noaptea trecută, ce i se derula într-un în gând, dar care într-un final acceptă ajutorul cu un zâmbet mare pe faţă. Abia de se cunoşteau, dar cu o naturaleţe înăscută noua lor relaţie înflorea cu fiecare minut care trecea, cu fiecare ticăit al ceasului.

          Yunho îl lăsă pe Kyung să îşi tragă pe el o ţinută mai de casă, potrivită greblatului şi strânsului fruntelor din curtea şcolii în cameră, cât timp el se vârâ sub duş, masturbându-se la gândul cu Jaejoong care geme incontrolabil sub atingerile sale nărăvaşe. Îşi muşcare din nou de prea multe ori buza inferioară şi sângele deja ţâşnise, dar asta nu îl deranja mai mult ca dorinţa ce-l sfredelea pe dinăuntru. Brunetul rămăsese surprins cum de nu fusese chemat în biroul directorului, se aşteptase ca Jaejoong să urle după el, să-l convoace şi să-l mai altoiască puţin cu paleta aia mare, însă nu, de data aceasta Chul fusese cel care îi adusese lista cu treburile pe care trebuia să le îndeplinească. Îl întrebase pe bărbat de blond, dar tot ce primise ca răspuns fură umeri omului care se ridicară neştiutori în sus. Era clar, nu aveau să se vadă prea curând în decursul zilei. Totuşi fără alte proteste îl luă pe Kyung după el şi se îndreptară spre grădină, unde aveau de greblat şi plantat flori şi copaci.

          Jaejoong se trezise cu o durere de cap nemaipomenită şi imediat ce încercă să pună cap la cap piesele de puzzel, prin faţa ochilor i se contură într-o lumină argintie chipul îmbujorat şi tensionat a lui Yunho. Un fior îl străpunse fiinţa şi îşi strânse picioarele între ele din cauza senzaţiei puternice care îl cutremură. Erecţia de dimineaţă nu putea fi uşor de ignorat, cum nici amintirile proaspete formate noaptea trecută. Oftă prelung şi rezonant, vrând parcă să se lepede cumva de toată presiunea acumulată de-a lungul somnului care nu fusese atât de liniştitor. Urma să fie o zi grea, mai ales că acum nu putea da ochii cu domnul Jung, mai ales după cele întâmplate.

          Bătu cu palmele aşternuturile şi azvârli într-un colţ din cameră pernele. Se agita degeaba, se emoţiona ca un fraier, însă era neajutorat. Căzuse în ghiarele prădătorului şi acum că îi cunoştea mirosul, nu avea să mai fie scăpat din vizor. Îşi blestemă zilele şi reacţiile. Îşi aduse aminte cum gemuse, cum scâncise exaltat de valul de plăcere. Îl lăsase să facă ce vrea din el, să-l umilească într-un asemenea mod.

          Din senin se sperie la gândul că Yunho avea să povestească la toată lumea cele întâmplate... Putea să-i năruiască cariera, putea să-i înfurie tatăl care nu avea să-l mai accepte niciodată... Toţi aveau să râdă de el. Dar dacă Yunho nu le spunea, dacă totuşi avea puţină onoare şi demnitate în el şi nu avea să divulge secretul păcatului său? Aâtea probleme şi puţine răspunsuri şi rezolvări.

          Timpul trecea, iar Jaejoong părea din ce în ce mai nervos, agitat, nesigur pe sine. Se speria la fiecare bătaie în uşă, la fiecare strigare. Stătea ca pe cărbuni încinsi şi îl rugă până la urmă pe Chul să-i aducă un ceai, cât timp el stătea închis în birou, admirând natura şi roadele verii. Îl observase şi pe Yunho cum munceşte din greu, acompaniat de Kyung, dar cel mai mult îl privea pe brunet, cum căra îngrăşămintele doar într-un maiou alb şi nişte blugi uzaţi. Arăta bine, chiar foarte bine. Păru-l îl avea prins într-o coadă nu foarte lungă la spate şi câteva fire din breton i se lipiseră de tâmple. Era ca o operă de artă umblătoare. Lui Jaejoong i se făcuse prea cald în acele clipe în care îl admirase. Devenise conştient de prezenţa lui vulgară şi impunătoare, de temperamentul său moderat şi adesea vulcanic. Era genul de tip de care toţi se fereau, dar pe care îl admirau în secret din cauza aurei degajate şi libertine pe care o purta cu el de fiecare dată.

          Începuse să-şi muşte buza, să-şi desfacă primi trei nasturi de la cămaşă şi să se rezeme de birou, care părea cam prea departe de geam. Voia să-l admire mai mult, să îl penetreze într-un fel cu privirea, să-l facă indirect şi discret să se uite în sus spre el. Nu ştia ce-l apucase, dar voia să fie observat de Yunho, poate chiar dezmierdat ca seara precedentă, când se forţase asupra sa, punându-l cu botul pe labe, ducându-l spre extaz şi plăcere. Înconştient îşi trecu degetele peste pielea gâtului – ardea şi oricunde atingea era fierbinte. Sângele din el pulsa şi parcă plămânii săi nu mai făceau faţă dioxitului de carbon adunat. Expiră într-un geamăt subţire, plin de dorinţă şi când mâna sa ajunse la nivelul curelei pantalonilor, privi în jos, încercând să gândească de două ori. Dar ce mai conta, era singur, cine avea să-l vadă, să-l judece? Poate doar raţunea şi codul bunelor maniere. Însă ce putea face dacă doar irisurile lui Yunho îi vedea când închidea ochii? Întunecaţi, pătrunzători, se pierdea în profunzimea lor nemărginită. Simţea o acută nevoie să se elibereze de noua tensiune care se instalase prin toţi muşchii şi celulele sale. Aproape că se lăsă în voia năzuinţei febrile, dânduşi capul pe spate şi trecânduşi câteva degete prin pantaloni, oftând neajutorat.

          — Sper să vă placă ceaiul, domnule!

          Chul deschise uşa şi intră cu o tavă unde era o ceaşcă de ceai şi o farfurie mică cu prăjituri de casă, făcute chiar de bucătăresele iscusite de la cantină. Jaejoong sări ca ars din loc, îşi aranjă grăbit şi speriat cămaşa şi îşi îndreptă trupul în direcţia bărbatului.

          — Mul-mulţumesc! Glăsui el cu jumătate de gură şi îşi drese vocea. Îmi cer scuze că te-am pus să mergi să-mi aduci ceai.

          — Nici de cum Jaejoong, mă bucur că sunt util şi că ai încredere în mine. Tatăl tău e foarte mândru că ai preluat cârma pe moment şi sunt sigur că îţi va încredinţa toată şcoala aceasta într-un final. Să nu cedezi băiete niciodată, eu şi restul angajaţilor te susţinem din umbră.

          Blondul îi zâmbi candid şi pentru câteva clipe contemplă la copilărie. Îşi amintea de acele clipe când îl întâmpina pe tatăl său în biblioteca de acasă şi cum ajungeau să-şi petreacă întreaga zi printre cărţi. Bătrânul său era un om mare, cu un trecut solid şi admirat de mulţi pentru realizările pe care le făcuse pentru educaţie. În tinereţile sale fusese şi profesor de fizică, matematică, iar acum conducea o şcoală de vară privată pentru cei interesaţi pentru a excela indiferent de circumstanţe în viitor, cât şi pentru cei mai rebeli, precum fiul doctorului Jung.

          Îşi aminti din nou de seara trecută şi strânse cămaşa în jurul pieptului, sorbind încă puţin din ceaiul de muşeţel. Gustul şi aburii aromatici îl calmau.

          — Voiam să vă mai spus, domnişorul Jung face o treabă exemplară. Mă aşteptam să urât când i-am adus lista cu cerinţele, dar părea destul de încântat şi avea chef de muncă. Domnişorul Moon l-a însoţit, se pare că relaţia lor de prietenie a înflorit foarte frumos. Văd că aţi reuşit să-l aduceţi pe calea cea bună.

          Iar el la adus pe calea cea păcătoasă, gândi Jaejoong privind spre copacii cum îşi unduie crengile falnice la adierea vântului. Îi intrase sub piele, printr-un mod atât de vulgar şi neruşinat, încât aproape că-l lăsase fără aer. Trebuia să se pună cât mai rapid pe picioare, fiindcă nu se putea ascunde pentru totdeauna de el. Până la urmă soarele tot apune când se lasă seara, iar ei tot au să se întâlnească fie pe coridoarele şcolii, fie afară, în curte.

          Cerul părea să se întunece încetul cu încetul, iar o pătură de nori groasă ameninţa să acopere întreaga boltă cerească. Terminase de grădinărit şi de strâns frunzele şi alte gunoaie care zăceau pe sol. Kyung o luase înainte, căci voia să fie primul care se spală. Yunho nu se grăbea, ci îşi luă un suc şi îl savura plimbându-se pe holurile exterioare ale şcolii. Admira schimbarea vremii, arhitectura campusului şi îşi mai permitea din clipă în clipă să şi-l imagineze pe Jaejoong cum urlă sub el când fac sex. Avea fantezii multe şi aştepta cu nerăbdare să facă un duş şi poate să se elibereze sub jetul de apă fierbinte, locul unde nimeni nu avea să-l audă din cauza stropilor de apă ce lovesc cabina. Nu putea să se masturbeze de faţă cu Moon, ar fi fost jenat, până şi el considera asta, chit că împărtăşeau aceleaşi organe. Kyung sigur ar fi rămas perplex dacă l-ar fi auzit cum îi rosteşte numele lui Jaejoong, timp în care se freacă.

          Paşii lui erau singurul ecou grav, ce rezona în atmosferă. Părea lipsit de griji, pierdut în propriile sale gânduri, până când glasul unei inimi se auzi nu foarte departe de unde era el. Îşi mută privirea înspre el şi parcă timpul se opri în loc. Părea la fel de îngândurat ca el, însă pe chipul său se putea citi incertitudinea, nesiguranţa sufletească, era în dubii. Yunho era acolo, pregătit să-l smulgă din ceaţă.

          Se îndreptă spre el şi în momentul în care celălalt bărbat îi simţi prezenţa, brunetul o luă la galop, ca să-i taie calea, să nu-l lase să fugă. Jaejoong avea intenţia asta, se vedea clar pe faţa lui crispată. Părea nefericit sau poate doar emoţionat când Yunho îi susţinu privirea. Irisurile lui îl ardeau, îl topeau şi pierdu tot curajul ce îl acumulase de-a lungul zilei. Scenele febrile de seara trecută îi traversară gândul, la fel ca momentul acela necugetat din birou de dimineaţă- Obrajii i se aprinseră, având o culoare roşiatică, finuţă, pe care brunetul o admiră din plin. Îşi ridică palma şi îi atinse pomeţii, urmând linia mandibulei, ajungând până la nivelul lobului urechii, pe care îl prinse între degete şi îl mângâie uşor. Jaejoong se înfioră şi ştia că trebuie să pună punct actelor acestora degajate, nepotrivite, însă toată iniţiativa muri când Yunho se apropie de gura lui, pe care o dezmierdă cu ale sale buze catifelate, ce şi le umezise înainte. Vru să pătrundă în lăcaş, să-l exploreze din nou, dar blondul se opusă şi îşi lipi o palmă de pieptul lui, împingându-l înapoi.

          Îl ţinti cu privirea, dar nu părea nervos, ci doar nerăbdător. Totuşi îl lăsă să se pronunţe.

          — Nu, domnule Jung...

          — Cum mă cheamă?

          — Yunho, cedă acesta, nu ar trebui să faci asta, ţi-am mai spus aceste preferinţe ale tale, păstrează-le pentru tine.

          — Seara trecută te-ai opus cu mai multă înverşunare, dar cred că am reuşit să sparg zidul pe care l-ai construit. Într-un final te-ai lăsat în voia atingerilor mele, ai ţipat şi ai gemut de durere şi plăcere.

          Povestea cu multă voioşie şi se împingea în el, respirându-i în faţă, indimidându-l, emoţionându-l, făcându-l să cedeze din nou.

          Inima îi bubuia în piept şi era conştient de faptul că şi Yunho i-o putea auzi. Mânat de disperare, îl prinse de maiou şi-l trase mai aproape, frunţile lor aproape atingându-se.

          — Încetea-ză, nu mai spune nimic! Eşti conştient că îmi provoci disconfort, nu?

          Tânărul rânji şi îşi lipi palmele de coloana din spatele blondului, astfel înconjurându-l.

          — Un disconfort excitant, care te face să-ţi pierzi minţile. Dar nu mă laud aici, Jaejoong, ci ştiu sigur, deoarece se vede pe faţa ta că nu mai rezişti mult. Lasă-mă să te simt din nou, ca seara trecută, să te ţin în braţe, să îţi gust nectarul şi să te urc pe culmile cele mai înalte ale exazului.

          Yunho îşi îngropă chipul între gâtul şi umărul lui Jaejoong, sărutând porţiunea aceea de piele descoperită. Blondinul expiră energetic şi dintr-o dată. Nu trebuia să facă asta, dar se agăţă de spatele celui din faţa sa, iar în clipa următoare simţi cum gâtul îi este muşcat şi sărutat de către brunet.

          — Ahh... Yunho, nu!

          — Lasă-mă, lasă-mă să te am odată şi curmă-mi suferinţa lăuntrică.

          Jaejoong înghiţi în sec şi îl privi în ochi pe Yunho. Putu vedea în profunzimea lor un foc ce ardea necontenit, iar lucrul acesta i se păru de-a dreptul revoltător, însă pe de-o parte atât de intrigant. Nu ştia de ce, dar voia să-l lase să-l pângărească într-un mod atât de degajat şi plin de patimă, la fel ca seara trecută. Nu îşi putea închipui de ce neăzuia la aşa ceva, însă încă din clipa în care îl văzuse pe băiatul acesta, ştiuse că are să-i aducă doar necazuri. Yunho putea sta liniştit, nu mai trebuia să parcurgă singur calea aleasă de el, căci Jaejoong i se alăturase.

          Blondul îşi ridică mâinile de pe spatele lui, urcându-le la nivelul gâtului, poposind împreunate acum peste umeri puternici a lui Yunho. Nu îşi luase ochii de pe el, continuau să se privească prelung, tachinându-se reciproc şi inconştient. Îl dorea cu adevărat şi de data aceasta nu avea să se mai opună.

           Nici în visele sale cele mai îndrăzneţe nu se aşteptase ca Jaejoong să-l conducă spre dormitorul său. Încă de la uşă făcuseră schimb de sărutări jucăuşe, atineri nărăvaşe. Dar odată pătrunşi pe uşa de la cameră, oscuritatea îi înghiţe, iar atitudinea lor se schimbă. Se opriră brusc din ceea ce făceau, încercând mai întâi să-şi desluşească figura prin umbră. Câteva raze de soare slabe, pătrundeau prin draperiile trase, iar Yunho reuşi să-i distingă câtuşi de puţinul conturul lui Jaejoong. Şi totuşi era nevoie de mai mult de atât. Încet de tot făcu câţiva paşi înainte, obligându-l pe blondin să de-a în spate, până când spatele său atinse suprafaţa uşii. Impactul îl luă prin surprindere, dar nu reuşi să suspine din cauza răcelii, căci glasul îi fu înăbuşit de un sărut. Yunho îl apucă de umeri, masându-i şi după ce se depărtă de gura lui dulce îşi mută ochii pe întreaga lui faţă care era cu siguranţă îmbujorată de la toate acele emoţii care îl străfulgerau în momentul de faţă.

           — Ar trebui să fac un duş, sunt transpirat şi murdar.

          Scrută cu privirea încăperea şi văzu o uşă închisă, sigur acolo era baie. Vru să se îndepărteze, dar deoarece Jaejoong îl prinse de maiou şi începu să facă paşi înspre el, determinându-l să se dea în spate până când lovi marginea patului. Yunho începu să râdă, dar blondul era destul de serios, nici măcar nu zâmbea.

          — Văd că nu mai poţi aştepta puţin.

          — Nu domnule Jung!

          Yunho îşi muşcă buza la auzul cuvintelor sale şi i se păru de-a dreptul incitant.

          — Sună aşa de bine în momentul de faţă să-mi spui aşa, domnule Kim, dar eu cred că ar trebui să ne debarasăm de aceste politeţuri inutile şi să trecem la treabă.

          Ochii lui scăpărară scântei şi fu îndemnat de către Jaejoong să se aşeze pe pat, să îl privească cum se dezbracă încet de tot de haine. Mai întâi scăpă de cămaşa albă, apoi desfăcu cureaua de la pantaloni cu încetineală, lăsându-l pe cel din faţa sa să savureze momentul, dar la amândoi le crescură tensiunea, astfel că Yunho se oferi să-l ajute. Prinse de pantaloni şi-i trase în jos cu repeziciune, odată cu boxeri, dezvelindu-i organul erectil. Se aplecă înspre el şi-l sărută în lungime. Jaejoong îşi lăsă capul pe spate expirând puternic, fiind cuprins de fiori electrizanţi care îi cotropiră fiecare fibră nervoasă din corp. Îşi trecu mâna prin părul lui Yunho, strângând firele ebenine în pumn, exaltat de senzaţiile pe care i le oferea tânărul. Genunghii aproape că îi tremurau şi nu se mai putea ţine pe picioare. Toată energia lui era secată de gura lui Yunho, care se plimba în voie şi fără restricţie de-a lungul penisului său.

          Brunetul îşi plimbă mâinile peste coapsele ferme ale lui Jaejoong, urcând spre fese, pe care le cuprinse în palme, strângându-le şi simţindu-le cum se contractă la atingere. Bărbatul gemu în surprindere şi exaltat de senzaţia creată, aproape cedând, însă Yunho nu îl lăsă să îngenungheze, şi îl trase peste el, poziţionându-l deasupra bazinului său pentru al face conştient de efectul pe care îl avea asupra sa.

          Îl simţea între picioarele sale cum pulsează de dorinţă şi parcă cuprins de febră se apucă să-l desfacă la pantaloni. Yunho zâmbi mulţumit, dar nu avea de gând să-l lase să preia conducerea în ziua aceasta. Se ridică în şezut şi îi cuprinse mijlocul lui Jaejoong cu o mână, întorcându-l şi întinzându-l peste aşternuturi. Mâinile blondinului apucară de maiou şi îl trase în sus, descotorosindu-se de el. Yunho îşi trase pantalonii ponosiţi de pe el şi se apelecă peste trupul gol al lui Jaejoong, parcă izbindu-se când fu tras mai aproape de către bărbatul de sub el. La acel contact simţiră că iau foc şi că îşi pierd minţile.

          Îşi căutară buzele pentru a împărtăşi un sărut pătimaş şi profund, lăsându-se în voia momentului, explorând în voie fiecare părticică din fiiţele lor subjugate de dorinţă sexuală.

          Yunho îşi mişca bazinul lent, fricţiunea dintre trupurile şi membrele lor le fura raţiunea şi îi cufunda într-o mare de plăcere, din care nu ar mai fi dorit să iasă.

          — Întreaga zi gândul mi-a stat doar la tine şi la gustul dulce pe care mi l-ai lăsat pe limbă. Vocea şoptită şi scurtele sărutări pe care i le plasa pe gât în jos, îl făceau pe Jaejoong să tremure necontrolat, dorindu-şi din ce în ce mai tare să fie dominat de către acesta.

          — Vreau să te simt înăuntrul meu, Yunho! Stinge focul acesta care mă pârjoleşte pe dinăuntru.

          Pentru câteva clipe brunetul îl privi în ochi, admirându-l şi mângâindu-i cu degetele obrajii îmbujoraţi. Era frumos şi parcă pentru un moment consideră că nu e timpul să treacă la următorul pas. Şi totuşi Jaejoong continuă să-şi plimbe mâinile pe spatele său, urcând spre ceafă şi trecându-şi unghiile prin părul său. Yunho se simţi învins, nu putea să se abţină mai ales când îl vedea cum îl roagă indirect să i-o tragă. I-o cerea discret, iar atingerile lui îl încurajau să se înfigă în el.

          — Nu cred că voi putea intra... trebuie să te pregătesc mai bine de atât.

          Jaejoong se gândi puţin şi întorcându-şi trupul într-o parte, deschise sertarul noptierei de unde scoase o cremă de corp.

          — Foloseşte asta!

          Yunho deschise capacul şi luă mai multă cremă în mână, după care şi-o întinse pe palme şi se ridică în genunghi în faţa lui Jaejoong, care aştepta cuminte întins pe pat. Cu grijă şi malcom masă orificiul dintre fesele sale şi după puţin timp introduse un deget, după care încă unul, explorând interiorul cu mişcări de dute-vino. Jaejoong gâfâia în extaz şi-l strigă pe nume. Se simţea minunat, dar devenea nerăbdător, totuşi brunetul continuă acest preludiu până când fu sigur că partenerul său e pregătit să-l primească.

          Jaejoong aşteptă momentul, privind înspre tava, însă treptat dezvoltă nesiguranţă şi parcă curajul îl lăsase deodată. Încercă să spună ceva, dar Yunho începuse a se implanta în interiorul său. Blondul îşi înfipse degetele în antebraţul celui de deasupra sa, în încercarea de a găsi sprijin şi a îşi putea potoli trupul care pulsa spasmodic din cauza valului ce se năpădise asupra sa în momentul în care brunetul îl penetră. Yunho se opri pentru al lăsa pe bărbat să se obişnuiască şi îndată ce lucrurile se clarificară câtuşi de puţinul începu a se mişca lent de tot, înainte şi înapoi, frământându-i în acelaşi timp abdomenul şi pieptul şi din când în când sărutându-l pe gât, bărbie, urcând spre buze pe care le linse şi muşcă avid. Îi şopti cât de fericit era şi cât de bine se simţea în interiorul său. Blondinul îi răspunse la fiecare penetrare prin suspine şi gemete guturale. Când ritmul actului mai urcă încă două trepte, Jaejoong îşi dădu drumul glasului, ţipând copleşit de ghemul de senzaţii care îi înveninau întreaga fiinţă. Îi înconjură mijlocul lui Yunho cu picioarele şi îşi împleti mâinile în jurul gâtului acestuia, îmbrăţişându-l şi lăsându-l să se scufunde mai adânc în carnea lui ce tremura în dulce extaz.

          Începuse şi el să îşi mişte şoldurile în sus, frenetic alături de Yunho. Brunetul gemu înfundat în urechea lui, iar Jaejoong îşi coborâ palmele pe spatele său, înfigându-şi unghiile în piele, zgâriindu-l uşor de tot, lăsând linii fine şi roşiatice să-i brăzdeze trupul.

          — Yunho, Yunho... înh, Yunho...ah!

          — Jae...Jaejoong. Vociferă fără suflu Yunho şi îi sărută bărbia, apoi îşi strecură mâinile pe sub spatele partenerului său şi îl ridică odată cu el.

          Penetrarea fu mult mai profundă şi amândoi aproape că atinseră apogeaul actului. Jaejoong continua să-şi mişte şoldurile ritmic, înebunindu-l pe Yunho şi aducându-l spre orgasm. Îşi îngropă faţa în uşoara curbă formată de gâtul şi umărul acestuia gemând întretăiat.

          Muşchii i se contractară spasmodic, sufocându-i membrul pe interior. Cei doi ajunseră la orgasm, iar glasurile lor se împletiră într-o notă gravă ce rezonă în întreaga cameră în momentul ejaculării. Se lăsară în voia senzaţiei, savurând-o din plin, până ce căzură extenuaţi şi respirând întretăiat pe pat.

          Jaejoong se simţea plin, iar lui Yunho îi bătea inima foarte puternic în piept. Blondul rămase cu ochii închişi, trăgându-şi sufletul şi ştergându-şi sudoarea de la frunte. Transpirase şi se simţea cleios. Încercă să se ridice, dar putu simţi un disconfort în partea dorsală. Fu răpus la pat, iar brunetul începu să râdă amuzat de situaţie.

          — Nu mai râde, e ruşinant! Oftă bosumflat Jaejoong.

          — Vino aici! Îl îndemnă Yunho să îşi aşeze capul pe braţul său şi aşa şi făcu. Tânărul îi sărută fruntea şi îi ridică cu mâna bărbia, pentru al putea privi în ochi şi pentru ai plasa un sărut pe buze. Voi fi pedepsit pentru asta? Rânjetul jucăuş de pe faţa sa îl înveseli într-un fel sau altul pe Jaejoong, care chicoti.

          — Nu, poţi sta liniştit.

          — Şi totuşi nu cumva ai vreun fetiş cu paleta? Seara trecută nu prea te-a deranjat când te-am plesnit peste fund...

          — Yunho!

          — Glumeam, glumeam.

          Tăcerea îi întâmpină ţinându-se în braţe şi mângâindu-se senzual. Jaejoong nu putea să mai ascundă faptul că îl plăcea pe fiul doctorului Jung. Îşi pusese amprenta pe el şi chiar dacă se temea de ce s-ar fi putut întâmpla pe viitor, era cert de un lucru, Yunho avea să lupte cu încăpăţânare pentru relaţia lor. Gândul acesta îl mai linişti. Se ridică în şezut şi îşi coborâ privirea înspre brunet. Ochii îi scăpărară scântei şi mânat de o nouă dorinţă îi spuse:

          — Vrei să facem duş?

          — Credeam că nu mai întrebi.