ｔｒｅｉｚｅｃｉ

În pala de vânt se putea simți frigul iernii precum le lovea din nou și din nou fața celor trei. Nu mai era mult până iarna avea să își intre complet în rol. Fox injură în barbie, trăgând cât se putea de gulerul gecii de fâș într-o încercare eșuată de a-și mai acoperii fața de furia vântului.

Lângă ea, Jace nu era mai bine. Tânărul își freca mâinile de culoarea caramelului ars între ele, suflând din când, nu că ar fi făcut prea mare diferență. Nu erau îmbrăcați potrivit pentru acea vreme, asta era clar. Și Jace, la fel ca roșcata de langă el, avea doar o geacă de fâș neagră - după cerințele lui Xander. Dacă era după el ar fi purtat-o pe cea galbenă; totuși era important să se facă nevăzuți și galbenul numai asta nu făcea.

― Xander, mai zi-mi o dată de ce așteptăm în frig ca-mi îngheată ouăle, ochii verzi ai lui Jace îl fixară pe prietenul său care fuma, aparent neafectat de frigul pe care el și roșcata îl simțeau.

― Freacă-le și pe ele, vezi poate se încălzesc, îi sugeră Fox.

― Ha, ha. Tu, amuzanto, Jace râse deloc amuzat înainte să îi tragă gluga pe față vulpoaicei făcând-o să-și scuipe iritată părul care-i intră în gură și să mârâie la el.

― Așteptam în frig petru că Martin o să ajungă curând, Xander răspunse fără a da prea multă importanță bufoneriilor celor doi.

Mai multe seturi de faruri își făcură apariția în noapte de după curba șoselei. Colțul buzelor lui Xander se ridică scurt înaintă să devină serios din nou când SUV-ul negru se opri alaturi de o altă mașină și un mic camion pe care se aflau trei mașini atât vopsite într-o nuanță de negru atât de închis încât se putea pierde în noapte.

Martin ieși din comfortul SUV-ului, imediat urmat de oamenii lui, ca de obicei la costum, urmându-l. Se apropie singur de cei trei, oprindu-se la câțiva pași în fața lui Xander.

― Să vă am din nou aici lucrând împreună, nu e atât de... Nostalgic? își împreună palmele acoperite de mănuși care îi făcură pe Fox și Jace să strâmbe din nas nemulțumiți.

Xander făcu clin din cap.

― Foarte. Hai să trecem la afaceri înainte ca ăștia doi să înghețe și să nu mai ai piloți, arătă spre cei doi prieteni tremurând în spatele lui.

Martin râse. Ducându-și o mână în buzunar scoase un set de chei pe care i le înmână lui Xander.

― Știu că abia te-ai întors dar nu mă dezamăgi puștiule, îl bătu pe umăr întinzandu-i cheile.

Xander luă cheile din mâna acoperită în piele de animal a lui Martin ca mai apoi să îi fixeze privirea.

― Când te-am dezamăgit eu? ridică o sprânceană. Făcu un pas, apoi se opri. Și Martin, nu mai sunt un puști. Era rândul lui să îl bată ușor pe umăr pe Martin care ranji impresionat.

Cei trei trecură pe lângă el, îndreptându-se spre cele trei mașini negre pe care oamenii la costum le descărcaseră între timp din camion. Pe rând, cei trei își înmânară cheile de la mașinile personale pe mâinile oamenilor în costum.

― Dacă văd o zgârietură, fie cât de mică, o să te trag în țeapă și te pun la rotisat! Jace îl avertiză pe bărbatul care înghiți în sec înainte să se îndrepte spre mașina lui.

Xander, Fox și Jace deblocară portierele.

― OK, să-i dăm bătaie! Martin anunță o dată ce mașinile lăsată în urmă de cei trei fură încărcate în camion.

― Ne vedem următorul punct de întâlnire.

Cu un clin din cap, ambii bărbați își dădură acordul.

Xander, Fox și Jace intrară pe rând în mașinile lor, cele două grupuri separându-se din nou.

***

Cele trei mașini negre se pierdeau în întuneric, fulgerând pe șoselele precum niște gazele ale nopții.

― Ce dor mi-era de partea asta, chiui Jace pe canalul echipei.

Doar ce se departaseră de graniță, unde sub supravegherea lui Martin cele trei mașini fuseseră încărcate cu marfa pe care aveau să o transporte în acea seară ー zece kilograme de cocaină. Destinația? Amsterdam.

― Nu-mi vine să cred că sunt pe aceiași lungime de undă cu tine... Dar și mie. La dracu'! De când n-am mai avut parte de acțiune!

Xander nu zise nimic, totuși pe buzele lui apăru un zâmbet contemplativ, nostalgic. Cioburi de amintiri îi fulgereau mintea. De câte ori făcuseră transporturi de acel gen? Probabil prea multe ca să mai poată ține contul. Erau de atât de mult timp în acea lume întunecată... Atât de afundați în ea și cu un picior mereu în groapă, în pericol să fie prinși; dar era lumea lor. O lume care le-a dat șansa să supraviețuiască când nu aveau nimic. Iar mai apoi din nimic au ajuns în top. Adrenalina oferită de pericol îi unise încă de la început. Dacă Johann ar fi fost cu ei, sigur și el ar fi fost la fel ca ceilalți doi.

― Și... Xander, ai de gând să ne pui la curent cu ce e între tine și puicuța Storm?

Xander deja putea să vizualizeze zâmbetul șiret pe fața vulpoaicei.

― Da, chiar așa. E Storm tipa?

Xander continuă să fie tăcut.

― Oh, haide acum! Te-am lăsat o zi fără să întrebăm ceva din politețe. Doar nu ai de gând să îți ții prietenii în suspans după ce ți-am suportat ifosele atunci. Merităm să știm, Fox pledă rănită.

Oftă.

― Mereu cu vorbele la tine, huh, Fox?

― Normal, chicoti șireata.

― Te rugăăăm! Niciodată nu ne-ai spus povestea completă!

― Și în mijlocul unui transfer ilegal de droguri este momentul perfect?

― Normal! E într-adevăr memorabil. Mâinile lui Jace rotiră volanul pentru a depăși cele câteva mașini de pe autostradă.

― Așteptăm, Fox presă luând-o pe urma creolului.

Xander își dădu ochii peste cap deși nu îl vedeau apoi schimbă viteza și o dată ajunși din nou pe bandă dreaptă luă o gură mare de aer înainte să vorbească din nou.

― Acum șase ani, când am întâlnito, am crezut că am vedenii, începu Xander.

Jace icni.

― Așa de urâtă era?

― Nu, dobitocule, era ca și cum aveam un tablou din muzeu în fața mea.

― Deci era prăfuită?

Xander mârâi.

― Jace ești așa un idiot câte-o dată, ai noroc că știi să conduci, Fox fluieră nervoasă.

― Vreți să continui sau să înțeleg că nu vă mai interesează?

― Continuă, cele două gaițe îl invitară imediat.

Xander respiră adânc o dată într-o încercare de a se calma. Momentele de genul erau motivul pentru care nu intervenea când Fox îl pălmuia. Drumul era liber pentru o porțiune destul de mare în fața lor.

― Cum spuneam mai înainte, apasă fiecare cuvânt incapabil să își ascundă iritarea. Nu îi plăcea să fie întrerupt când vorbea.

― Eram la lacul de la marginea orașului când am văzut-o prima dată ー atât de frumoasă, stând nemișcată în fața lacului, cu vântul fluturând-i ușor părul, începu să își aducă aminte acea noapte care deși se întâmplase cu atâția ani în urmă, nu părea mai îndepărtată decât câteva zile.

― Jur că aveam impresia că visez! Apoi i-am vazut expresia; era palidă și cu cearcăne adânci și când m-am apropiat de ea mai mult și i-am văzut privirea ー privirea unui om matur, lipsită de orice sclipire a copilăriei sau a speranței ー am știut instant că deși părea atât de mică și fragilă văzuse deja prea multe pentru vârsta ei. Era ca noi. Și pentru câteva momente, Fox, mi-a adus aminte de când te-am văzut la orfelinat prima dată.

Fox strânse volanul în mâini. Perioada petrecută la orfelinat până să-l întâlnească pe Xander fusese una întunecată. Să aducă pe un copil în stadiul ăla, ce pățise fata asta?

― Ce a..

― Nu știu, îi răspunse Xander înainte să apuce să termine. Niciodată nu am aflat. Însă m-am găsit așezat lângă ea pe nisip, râse pierdut în amintiri. După acea noapte am continuat să mă întorc la locul ăla în fiecare zi până am văzut-o iar. Două săptămâni. Două săptămâni după a doua dată când am văzut-o am continuat să mă găsesc cu ea acolo zilnic. De câte ori venea părea ca o fantomă blocată în lumea noastră, pierdută, sfâșiată de ceva pe interior. În fiecare zi încercăm să o fac să zâmbească, să o văd puțin mai în viață. Ajunsese să fie în mintea mea mai mult decât orice altceva...

― De-aia nu te-ai mai atins de droguri pe-atunci, huh? Jace râse.

― Jace!

― Nu, are dreptate. Nu mai aveam loc în minte și de droguri. Mintea mea era numai la ea. Nu știam decât că i se spune Ari de către familia ei. Atât. Și totuși, când în a doua săptămână am reușit să o văd zâmbind... Când i-am auzit chicotul prima dată... Nu am mai auzit un chicot mai frumos în viața mea. Avea paisprezece ani încă. Și cumva, pe cât vorbea mai mult pe atât eram mai fascinat de felul în care vedea lumea. Nici eu nu știu când sau cum însă m-am găsit sărutând-o. Și ea m-a sărutat înapoi.

― I-ai furat primul sărut, remarcă Fox precum o persoană care vedea un film de dragoste drag.

Xander zâmbi la auzul posibilității.

― Nu știu sigur, dar nici nu contează. La sfârșitul săptămânii mi-a spus că e ziua ei în ziua aia. Era pentru prima dată când părea să fie mai vorbăreață, mă bucură să o văd așa.

Xander închise ochii o clipă, mâinile încă bine pe volan apoi îi deschise rapid. În noaptea aceea fuseseră mai apropiați decât oricând altădată. Îmbrățișați, sărutându-se și vorbind pe stânca care vedea peste lac.

― M-a întrebat dacă poate fi egoistă și să-mi ceară ceva. În momentul ăla ar fi putut să-mi ceară să o fur de-acasă de la familia ei și aș fi făcut-o fără să mă gândesc de două ori. Însă ea doar mi-a spus că înainte ca ultimul lucru care îi aparține să îi fie luat cu forța, vrea să îl ofere cuiva la alegerea ei.

― Ce putea să-ți dea la cincisprezece ani? Jace întrebă confuz. Fox și ea ațintea șoseaua cu privirea, așteptând răspunsul cu inima la gură.

― Pe ea. Am fost primul băiat pe care l-a avut.

― Oh... OH! Jace realiză.

Pe fundal, Xander ar fi putut jura că Fox își trăgea nasul.

― Dumnezeule, în ce iad a trăit fata asta?

Xander se incruntă înainte să schimbe vitezele pentru a lua curbă și a intra într-un tunel urmat de ceilalți doi.

― Nu am apucat să o întreb vre-o dată. Ziua următoare nu a mai apărut. Și ori de câte ori m-am întors la nenorocitul ăla de lac, ea nu mai era acolo. Tot ce știam despre ea era că o cheamă Ari; ca un idiot nu am îndrăznit să o întreb mai mult. Râse scurt.

― Xan... Fox începu cu blândețe și simpatie pentru prietenul ei, fratele ei.

Era rândul lui Xander să aibe lacrimi în ochi.

― Am crezut ca au bătut-o, că au încuiat-o în casa... După ce a plecat știți și voi restul.

Și știau. După o lună în care l-au văzut în sfârșit zâmbind, Xander devenise mai nenorocit decât îl văzuseră vre-o dată; drogat aproape zilnic, abia dădea pe la liceu și la curse îi nenorocea pe toți. Cam pe atunci era și când s-au pricopsit pe cap cu blonda aia enervantă care se ținea după el.

― Mi-am făcut atâtea scenarii... La un moment dat m-am gândit și că e posibil să fie moartă. Și numai acea posibilitate mă termina. Toate astea fără a putea să o caut nicăieri. Ca acum, după ani de zile să o văd înapoi în nenorocitul ăsta de oraș.

― Dar ea nu te mai cunoștea, pentru prima dată Jace interveni cu ceva ce nu era o prostie. Era serios.

Xander dădu din cap deși nimeni nu îl vedea. Ieșiră din tunel și nu mai aveau mult până în Amsterdam de acolo.

― Nu am fost sigur la început, recunoscu. Se schimbase atât de mult. Numai era fata firavă și pierdută și dacă înainte era frumoasă acum m-a dat pe spate cu totul. Dar atitudinea ei, felul în care se purta nu erau deloc la fel.

― Au trecut șase ani cei drept... Oricine s-ar fi schimbat în șase ani.

― Și totuși era aici, mai presus de toate și pe Pistă. Am fost șocat complet. După petrecerea de la vila blondului, Schistadt, am stat toată noaptea gândindu-mă ce să fac. Și când m-am asigurat că e ea, deja știam că nimic nu s-a schimbat și as face orice să o am lângă mine.

― Și acum suntem în echipa ei, mulțam frate. Ai și pierdut intenționat? Fox îl luă peste picior, încă ofticată.

― Nu. Asta a fost meritul ei pe bune.

― Nu am văzut un șofer așa de bun de ani de zile, Jace aprobă. Gagica got some skills.

― Și deci acu' sunteți împreună? Îl întrebă roșcata. Îi văzuse de ziua ei afară și după, toată noaptea oriunde ar fi fost în cameră se căutau din priviri. Probabil a fost din ghinion că Ariana a dormit pe fotoliu înainte să apuce mai mult. Nu că i-ar fi părut, ea a avut parte de destulă acțiune în acea noapte.

Xander își uni buzele într-o linie.

― Nu...

― Încă. E doar vorba de timp acum. De data asta fii sigur ca știi cum o cheamă și unde să o găsești totuși, Jace râse.

― Când ne dăm jos o să te pocnesc fraiere, Xander îl avertiză.

Jace râse. Apoi se opri brusc?

― Stai, tu ești pe bune?

Nimeni nu i-a mai răspuns precum intrau în Amsterdam.

Nu uitați să lăsați o ✨ steluță ✨ dacă v-a plăcut, un ✨ comentariu ✨ dacă aveți impresii de împărtășit (iubesc să răspund la ele) și un ✨ share ✨ dacă credeți că povestea merită recomandată!

N/A:

Yeee!
S3 e finally aici și up! Nu-mi vine sa cred că am ajuns atat de departe! 😯😲

Cum vi se pare povestea lui Xander?