ｄｏｕａｚｅｃｉ
ｓｉ 
ｐａｔｒｕ

ー Nu aș fi zis că un personaj de umplutură, un simplu figurant ca și tine, are calitățile necesare să ajungă atât de departe, zău! Continuă amuzată pe același ton batjocoritor. Aș fi zis că după liceu, ăla era sfârșitul apariției tale pe scenă. Se pare că m-am înșelat! ...și că istoria se repetă, buzele pline pictate într-o nunanță de vișiniu formară un zâmbet în ciuda privirii sale reci, ca de prădător, care fugi către cele două persoane așezate în dreapta Marei înainte să revină asupra ei. Dar de data asta sunt aici și nu am de gând să permit asta, o asigură mai mult șoptit înainte să se îndrepte de spate.

— Ev, te rog, Mara o prinse de încheietură implorând din priviri. Nu e așa cum crezi tu... spuse cu vocea spartă privind în jos. Simțea cum privirile tuturor erau ațintite asupra ei, exact ca în liceu. De parcă nu scăpase niciodată din acel iad.

Nu era. Chiar nu era. Dar niciodată nu o ascultase până la sfârșit. În schimb, prefera să tragă propriile concluzii și să le creadă indiferent de cât de greșite erau. Unul dintre motive fiind poate șatena care se apropia acum de ei, oprindu-se lângă ea. Jannieke Van Lieuse era cunoscută ca fiind prietena cea mai bună a lui Evonne încă din liceu. Mai exact, de când reușise să îi bage în cap lui Ev că Mara nu îi dorea binele și că o lucra pe la spate.

Aruncând o privire către Xander care de această dată era vizibil iritat de prezența blondei, ceva ce nu văzuse până atunci. Ariana începu să pună cap la cap tot ceea ce știa până atunci povestea Marei, totul începând să prindă și mai mult sens în mintea ei. Așa deci, își zise.

Evonne își trase mâna cu forță din a Marei pufnind după ce-și dădu ochii peste cap parcă scârbită de parcă ar fi atins un gândac.

— Doar prietenii îi spun așa și, din câte îmi aduc aminte voi nu sunteți prietene, scumpo așa că ai grijă, șatena care se opri lângă prietena ei interveni pe un ton amenințător, vocea ei ușor nazală și accentul olandez puternic pe care-l avea dându-i dureri de cap Arianei. Nici Fox nu părea să-l suporte mai mult.

— Aș iubi să stăm la vorbă... Însă nu are sens să dezgropăm morții și, momentan am de discutat cu altcineva, cu un ultim zâmbet o bătu ușor pe umăr înainte să își mute complet atenția asupra Arianei. Șatena îi urmă exemplul imediat. Totuși, o dată ce privirea sa o întâlni pe cea de gheață a Arianei înghiți în sec și păru să își piardă puțin din tupeul prezentat până atunci.

— Ce vrea să fie asta, Evonne? ceru imediat ea să știe.

— Voiam doar să îți ofer un sfat prietenesc, își înclină capul într-o parte fără a renunța la acel zâmbet care devenea extrem de enervant. Indiferent de ce-o fi în capul tău, nu-ți vreau încă răul. Îmi ești neutră, zău. Înțeleg că, probabil, încă nu știi pe cine ai lângă tine, își duse mâna la piept unde ar trebui să se afle inima într-un gest de compătimire al victimei din fața ei.

— Raven nu va fi niciodată o persoană pe care să te poți baza, ochii îi fugiră spre bărbatul brunet care părea din ce în ce mai călcat pe nervi. Nu e genul lui. Nu ești genul lui. Când vei crede că însemni îndeajuns cât să îi pese de tine o să te dea la o parte precum a făcut cu toate fetele care i-au trecut prin pat - o să te arunce ca pe o gumă de mestecat folosită și o să ajungi o simplă necunoscută pentru el, la fel ca restul. Un nimic. Așa că fă-ți un favor și stai departe de el și de lupul ăsta în haine de miel. Nu se merită.

Xander aproape fumega de nervi și se abținea cu greu să nu o tragă cu forța de acolo și să îi zică vre-o două. Habar nu avea cu cine vorbea! De cine era defapt Ariana și că nu avea să se întâmple așa ceva niciodată cu ea. Și că, dacă nu ar fi avut atitudinea pe care o avea nici cu ea nu s-ar fi întâmplat. Trase aer adânc înainte să se ridice în picioare la masă oferind și mai multă acțiune zecilor de spectatori la întreaga scenă creată de blondă. 

— Evonne, știu că nu am fost cel mai mare gentleman cu tine...

— Nu că ar fi meritat, adăugă Fox. Dacă era cineva care reușea să o enerveze cu adevărat prin simpla prezență aceea era Evonne. Niciodată nu o înghițise pe obsedată.

— ...dar ai grijă la ce zici! Xander continuă fără a fi deranjat de Fox.

Ariana ridică o mână oprindu-l, rdicându-se la rândul ei. Terminase cu analizatul situației ca să înțeleagă cam cum stătea treaba. O drama copilărească și complet neinteresantă pentru ea.

— E OK, pot vorbi și singură pentru mine, Xander, îl asigură presând asupra numelui său.

Cercetând-o din priviri scurt, Xander aprobă tăcut lăsând-o să preia comanda, curios de ce avea să zică.
Ariana făcu câțiva pași cât să se afle în fața blondei cu prea mult tupeu pentru binele ei, care acum o privi surprinsă de felul în care i se adresă atât de casual lui Raven. Ei nu îi permise niciodată să i se adreseze pe numele lui, nici măcar după luni bune. Îi permitea doar echipei lui. Blonda pufni.

— Uite, Evonne, nu știu care-i problema ta și sinceră să fiu nici nu prea îmi pasă, ridică ea din umeri. Dar, greșești undeva, ridică arătătorul mâinii drepte spre ea înainte să o impungă ușor în piept. Spre deosebire de tine, eu nu mă apropii de el fiindcă vreau să-i câștig iubirea sau mai știu eu ce aberații visezi, o anunță și fruntea blondei se încreți vizibil. Oh, nu, nu, râse ea scurt. Nu am nevoie de așa ceva. Xander deși e frumos, nu zic nu, e un șofer și mai priceput pe care-l vreau în echipa mea. Așa că te rog să-ți iei ideile paranoice cu tine, o lovi încă o dată cu arătătorul în piept, și să te cari de la masă până nu mă enervezi mai mult decât ai făcut-o deja, încă o împunsatură, vorbindu-i în acel fel prietenei mele. Acum era timpul Arianei să ofere un zâmbet acompaniat de o privire mai mult decât terifiantă în timp ce o împinse o ultimă dată pe blonda care de data asta pas în spate.

Colțurile buzelor lui Ginnie și Fox erau ridicate ușor într-un zâmbet amuzant făcând schimb de priviri cu Jace care mima o Evonne strânsă de gât. Era clar cine era femela Alpha dintre ele două.

— Și chiar dacă ar fi să vreau mai mult de la el, ceea ce nu e în niciun fel treaba ta, te asigur că nu ar avea nici măcar o șansă să mă trateze așa cum zici tu. Spre deosebire de altele, eu îmi știu valoarea și nu aș permite așa ceva, îi făcu cu ochiul revenind la locul ei, așezându-se la masă cu grația unei regine.

Jace tăia cu degetul mare aerul în dreptul gâtului sau ー Evonne fusese complet omorâtă.

Cu o mână Ariana îl trase înapoi pe scaun și pe Xander care fu din nou uimit de ea, în special de ultimele ei cuvinte. Se așeză fără vre-un comentariu, spre fericirea ei nu îi strică finalul. Era o dramă copilărească, dar cumva simțea nevoia să aibe ultimul cuvânt și să îi arate blondei care îi e locul.
Deși tăcut, Xander avea o încruntătură pe frunte în timp ce își repeta mintal vorbele brunetei de lângă el. Asta era ceea ce credea cu adevărat sau spusese totul doar din cauza Evonnei? Cumva, posibilitatea ca să îl aibe în echipă era tot ce voia brusc îi lăsa un gust amar în gură. Nu era îndeajuns.

— Nu ai plecat încă? O privi peste umăr pe blonda care rămăsese în același loc alături de prietena ei.

— Faci o greșeală enormă, fato! Raven e periculos și doar o să te facă o țintă umblătoare!

Privirile tuturor celor de la masă și precum și a întregii cantine erau acum asupra Arianei care începuse să râdă.

—  Ești atât de amuzantă, știai asta? Ah, n-am mai râs așa de bine de ceva timp! Mulțumesc, își șterse colțurile ochilor de lacrimile provocate de râs privind-o încă amuzată pe Evonne care începea să creadă că bruneta e dusă cu pluta.

Fox, Jace, Mara și Xander erau uimiți de ieșirea ei în timp ce Ginnie zâmbea pe sub mustăți. Ah, de-ar ști ei... Dacă ar fi vrut, Ariana ar fi putut să se joace cu psihicul Evonnei până ar fi adus-o în pragul nebuniei. Până la urmă și la coadă, făcea parte din ceea ce știa cel mai bine. Era antrenată pentru asta.

— Știu foarte bine cât de periculos, mimă în aer ghilimele, este Xander. Dacă nu aș fi știut că sunt în stare să îi fac față nici nu aș fi încercat să concurez împotriva lui, nu crezi? Ridică o sprânceană spre ea, provocând-o și mai mult.

Blonda fumega, roșie la față. Se uită la companionul ei însă șatena nu scoase un cuvânt. Măcar cineva își știa locul.

ー Să vedem dacă o să mai comentezi atât și când se va întoarce Meijer în oraș, curajoaso! De acum, suntem oficial dușmani, anunță că o regină a dramei ce se dovedi a fi, exact așa cum se și aștepta Ariana. Dându-și părul pe spate cu o mișcare exagerată se întoarse pe călcâie. Jannieke, plecam. Tipa asta e o cauză pierdută!

Aruncându-i o privire acidă Arianei care îi zâmbea fals și dulce făcându-i cu mâna, își urmă prietena spre ieșirea din cantină în focusul telefoanelor care filmau ori făceau poze ce aveau să servească drept dovadă când studenți urmau să posteze despre ceea ce se întâmplse pe grupuri.

— Și... Cine vrea Falafel? Jace propuse o dată ce tăcerea devenea prea greu de suportat la masa lor. Nimeni nu mai scoase o vorbă deși toți ar fi avut măcar o întrebare despre toată scena ce se desfășurase în fața lor nu cu mult timp în urmă.

S-au uitat câteva minute unii la alții înainte să accepte toți propunerea. Aveau nevoie de un loc în care puteau vorbii fără a face din asta o știre locală.

— Perfect! Ah, sper că Hungry Hippo* să fie încă deschis! Jace își linse buzele cu gândul la falafelul făcut de cei de acolo care, după el, era cel mai bun din oraș.

— Ultimul ajuns plătește pentru toți! Anunță Ginnie sărind de la masă.

Jace o privi șocat înainte să fugă după ea.

— S-o crezi tu că ai șanse să ajungi prima! Țipă după ea făcându-i pe restul să râdă.

Fox oftă.

— Scuze, dar nu am de gând să pierd, îi anunță înainte să o ia la fugă și ea. 

— Cred că uită cu cine vor să concureze, pufni Xander uimit de copilăria lor.

— Eu nu. Sigur te las să-nighți praful din urma mea de data asta, Corbule. Hai Mara, tu vii cu mine! Ariana își trase prietena după ea scoțând limba către Xander înainte să o ia la fugă spre parcare după ceilalți de mână cu Mara.

Brunetul privi șocat spre ușa cantinei, pe care toți se făcuseră nevăzuți deja, scuturându-și capul uluit de alianța copilărească a tuturor din asemenea motiv. Avea să le arate el că se puneau cu cine nu trebuia!

*

Una după cealalta mașinile modificate și colorate furau atenția oamenilor de pe stradă precum treceau în viteză pe stradă în cursa amicală spre fast-food-ul cu specific est-european.

Mara, spre surprinderea ei, nu reacționa prea rău la viteză. Ba chiar părea să îi plăcă. Mai ales de cum o susținea pe Ariana să îi întreacă pe toți. Sam avea de învățat de la ea!

— Fraere! Scoase limba la Jace pe lângă care trecuseră ocupând primul loc. Chicoti la vederea șocului când îi arătă degetul din mijloc înainte de a închide din buton geamul, întorcându-se înapoi la poziția ei normală în scaun cu privirea spre stradă.

— La naiba, Mara, nu te credeam așa, râse Ariana făcând-o să se îmbujoreze. Fata era plină din ce în ce mai multe surprize!

— Eu doar... Nu știu, nimeni nu a mai stat cu mine după ce Evonne a vorbit cu ei și totuși tu ești încă aici... Începu să se joace cu mânecile bluzei. Ai spus că suntem prietene... Probabil m-a făcut să fiu mai confortabilă, recunoscu șatena gesticulând nervos.

Ariana își întoarse capul spre ea, oferindu-i un zâmbet real de data aceea și privind-o cald.

— Dacă aș fi stat să ascult tot ce aud nu aș fi ajuns prea departe până acum, îi făcu cu ochiul revenind cu privirea la drum. Dar tot ai de răspuns la niște întrebări și nu doar din partea mea. Sper că știi asta.

— Mhm.

Ariana se o privi cu colțul ochiului cum luă o gură mare de aer înainte să zâmbească.

— Pot face asta. Ar fi și timpul să o fac, mai mult vorbi pentru ea.

Urmară câteva momente de liniște completă în care Ariana se asigură că nimeni nu îi putea tăia calea pentru a fura prima poziție de la ea înainte de a vorbi din nou.

— Și... Băiatul de care era vorba în poveste era Xander, huh?

Mara își mută capul spre geamul din dreapta ei, privind împrejurimile pe lângă care treceau rapid în cursa lor pe autostradă. Nu era greu ca cineva să își dea seama că era vorba despre el. Însă nu voia ca ea să creadă ceva diferit. Voia să știe adevărul complet.

— Da. Și am omis un detaliu... tot el e și cel care mi-a furat primul sărut, confesă ea rușinată.

Ariana aproape că pusese frână de uimire și... Ceva mai mult. Un inexplicabil nod un stomac la gândul că Xander și Mara ar fi fost ceva, indiferent când.

— Poftim? Își întoarse capul spre ea șocată.

N/A:

Uhm, știu că am zis că o să mă țin de un program de postat dar în ultima săptămână am scris destul de mult și făcut orice altceva înafară de proiectele de la facultate așa că nu m-am putut abține să nu vă arăt de mai devreme.

BTW M-am jucat puțin cu editatul și, după cum puteți vedea, am făcut o copertă nouă! Ce părere aveți?

Love,
Andrè.