Prefer să nu mă m-ai gândesc la ce s-a întâmplat în dimineața asta.

Întru în mașină și o pornesc. În câteva minute ajung la birou pregătită pentru lucru.

19:54

Ajunsă acasă reușesc să-mi fac un duș rapid și să-mi schimb bandajul, după să mă întind în pat.
Îmi i-au o carte de pe birou și încep să citesc. Nu trece mult și mă ridic pregătită de o gustare. Nu vă gândiți la prostii!

Cobor în bucătărie și îmi pregătesc o salată de fructe; ananas, portocale, mere și două kiwi-uri.

Mă duc pe canapea și pornesc un film. Film horror.
Mă uit câteva minute dar un sunet straniu din grădină îmi atrage atenția. Mă ridic și mă duc la locul din care se aud zgomotele.

El.

Stă întins pe pământ. Pare rănit.

Mă apropii de el cu pași mărunți, ajung lângă el, pun mâna pe spatele lui, atunci îmi dau seama. Sângerează.
Îl întorc repede cu fața spre mine și încerc să-l trezesc. Dar nu funcționează.

Mă panichez și când încerc să fug, să sun la ambulanță, ceva mă prinde de mâna și mă trage în jos.

Ajunsă peste el, începe a râde. Un râset zgomotos și frumos.

— A fost amuzant să te văd panicată pentru mine, iubito.

Cred că sunt roșie la față. Stau peste el. Peste EL!

Încerc să mă ridic dar mă trage înapoi.

— Nu încerca nimic, iubito. Și mă strânge la piept cu putere. Mi-ar plăcea momentele astea dar în alte ipostaze. Și îmi zâmbește.

Se uită spre rana mea bandajată.

— Te mai doare? Pare îngrijorat. E drăguț.

— Nu. Îmi place când par serioasă, dar de fapt mă simt ca o adolescentă în călduri.

Îmi zâmbește călduros și mă dă la oparte, ridicându-se, după luându-mă de mâna și ridicându-mă.

Mă uit la sângele de pe tricoul lui.

— Nu te doare? Arătând spre pata de sânge.

El zâmbește șiret și se uită la pată.

— Stai calmă, nu e sângele meu. Și își scoate tricoul.

Înroșesc instant și incerc să mă uit în altă parte, gestul meu făcându-l să râdă.

Stai. A zis că nu e sângele lui?

Nu m-ai apuc să zic nimic deoarece mă trage după el, înapoi în casă.

— Ți-am zis că mă întorc în seara asta. Zice asta și după continuă să meargă tragandu-mă după el, că pe un copil.

Intrăm în casă și urcăm amândoi la mine în dormitor. Închid ușa și el mă trage lângă el.

Încearcă să mă sărute dar mă dau repede în spate.
El se uită ciudat la mine neînțelegând de ce am respins sărutul.

— Nu te cunosc.

— Nu trebuie să mă cunoști ca să facem sex.

— Nu fac sex cu necunoscuți, mai ales cu unul care a încercat să mă omoare.

— Nu te-am omorât. Nu mai este debusolat, este nervos.

— Dar ai încercat! Ridic tonul, mereu fac asta când sunt nervoasă, sau în momente de genul ăsta.

— A fost doar un accident. Nu am vrut să te rănesc. Îmi pare rău.

Nu îl mai ascult de mult, am intrat în baie. Nu vreau să îl ascult, chiar dacă vreau să fac sex cu el și să am o seară explozivă, prefer să îl cunosc mai întâi.