Capitolul 37 (𝔽𝕚𝕟𝕒𝕝𝕦𝕝)
Zender
Te-ai fi gândit vreodată că persoana la care ai ținut așa de mult, care te făcea într-un fel să simți că trăiești, fix acea persoană să-și pună capăt zilelor?
Când am intrat înapoi în casă, nu m-am gândit că s-ar fi întâmplat ceva cu Niah.
Nu știu dacă fusese o idee bună să o lăs singură.
Mi-am băgat telefonul în buzunar și mă îndreptam spre bucătărie.
Când am intrat, am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare și inima mai avea puțin să bubuie.
Sânge, un scaun cu rotile și un cadavru.
Totul a fost prea rapid.
Dacă șocul meu pe mine m-a blocat, atunci când Xenia a venit la mine într-un suflet când a primit mesajul era la 40 de kilometri distanță de casa mea și totuși a ajuns în zece minute.
Cum? Nu știu.
Pământul e rece și ud.
Afară plouă și simt picăturile de ploaie cum curg în jos pe geaca mea de piele neagră.
Xenia stă lângă amicul meu și plânge în hohote.
Sunt o grămadă de oameni aici care o plâng.
Care stau lângă ea și o plâng.
Xenia a făcut totul. Spre deosebire de ea, eu am stat în starea de șoc până acum.
O mână mă atinge pe umăr.
Mă întorc și o văd pe Xenia care trage de mine pentru a pleca.
Mă holbez la ea nemișcat încercând să mă și uit în jur.
Lumea pleacă.
— Haide ciudatule. Înmormântarea e gata. Au îngropat cadavrul acum nouă minute.
Spune aproape în șoaptă și își ia mâna de pe umărul meu.
Îmi întorc capul spre groapa în care a fost pusă și oftez zgomotos.
O i-au înaintea Xeniei și jur că Damian mă strigă dar simt că dacă nu plec acum sunt șanse să omor eu pe cineva.
Urc în mașină și o pornesc.
Părăsesc cimitirul fără a mă uita în spate.
Ajung acasă și încui ușa de la dormitor.
Mă întind în pat și mă uit la tavan.
Vreau doar să o simt înapoi.
Vreau să o simt.
Să o simt.
Să o simt.
Să o simt.
Cred că devin nebun.
Copilul.
Un copil nici născut.
Măcar este cu ea.
Cu ea.
Dacă știam vreodată că Niah ar fi fost în stare de așa ceva... nu aș fi lăsat-o singură o clipă.
Nu aș fi lăsat-o singură.
Nu
Nu
Nu
E vina mea
Eu am dus-o la moarte
Eu am condus-o
E doar vina mea.
Vina mea? Nu eu i-am pus cuțitul în mână.
Tu ai adus-o la moarte, tu ai obligat-o să poarte copilul.
N-am obligat-o.
Sunt nebun.
Asta e clar.
Chiar sunt nebun.
Ba nu! Nu sunt.
Ba da! Da ești!
La dracu.
Ai obligat-o să îți poarte copilul.
N-am știut că se va sinucide!
Nu am știut că își va lua zilele
Nu am știu că va renunța la tot din cauza mea
N-am știut că dacă apar în viața ei, o să o și distrug
Am vrut doar să fie a mea
Și acum nu mai este a nimănui
Nimanui
Fiindcă ea nu mai
trăiește
O vreau înapoi.
O vreau din nou.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
O vreau.
N̶u̶ o̶ v̶r̶e̶a̶u̶
O̶ v̶r̶e̶a̶u̶
O vreau înapoi.
Ei au plâns după ea
După mine nimeni
Prefer să mă împușc
Împușcăte
Fă-o
N-ai nimic de pierdut
Ai pierdut deja tot
Tot
Tot
Tot
Tot.
Am pierdut tot
Tot
Am pierdut-o
O iubeam?
Da
O voiam cu orice preț?
Da
Aș fi făcut orice pentru ea?
Da. Dar n-am făcut.
Mă uit la pistolul din mâna mea.
Aer rece.
Întuneric.
Fix ca în seara în care am privit-o când era cu amica ei.
Era.
Era
era.
Îmi în drept pistolul spre tâmplă.
E rece.
Apăs pe trăgaci
E totul așa negru
Totul așa gol
Totul așa.... așa roșu
O să fiu lângă ea și copilul meu
Lângă ei.
Amândoi.
Amândoi.
Amândoi ne-am dorit până la moarte.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top