Peste trei luni

Niah

Au trecut trei luni de când stau la Xenia și nu pot să spun că nu-mi place, dar mai nou are un iubit și se întâlnesc pe ascuns. De parcă ar fi o adolescentă și eu a-și fi maică-sa.

De trei luni nu știu nimic de Zender, a venit de câteva ori să mă ia înapoi dar nu am acceptat și ne-am certat, la un moment dat, m-a prins de mână și a încercat să ma forțeze să vin cu el, dar Xenia apăruse la momentul în care să plâng. A ieșit o ceartă între ei și eu m-am dus în dormitor, lăsând-o pe Xenia să se ocupe de el. De atunci Xenia la amenințat că dacă mai vine aici, sună la poliție. Nu cred că s-a speriat, dar nu a mai venit. A sunat și a trimis mesaje. Am blocat 21 de numere de telefon pe care el le folosea.

Azi am o programare la doctor, azi pot afla dacă o să am o fată sau un băiat. Am emoții, mai ales că o să fie și el acolo.
Știe când am programările și de asta vine și el, chiar dacă l-am rugat să nu vină, nu m-a ascultat.

Îmi iau poșeta și ies, îndreptându-mă spre mașină. E devreme, 10:06. Eu având programarea la ora 11:00. M-am gândit că dacă sunt mai devreme acolo, pot să-l conving să nu mai vină

Intru în mașină și o pornesc. Intru în aglomerația de pe autostradă și pornesc radioul. Geanta mea stă pe bancheta din spate și telefonul în ea.

Conduc atentă la drum și ascultând radioul printre mulțimea de mașini, când dintr-o dată telefonul începe să sune. Nu am loc unde să mă opresc așa că, continui să conduc.

Cu o mână pe volan încercând să mențin echilibrul, mă întorc să îmi iau telefonul, îmi iau privirea de pe drum și încerc să ajung la geantă.

Reușesc să apuc geanta dar într-o fracțiune de secundă un țiuit puternic și o lovitură mă fac să-mi pierd cunoștința.
Singurele lucruri care mi le amintesc înainte să văd negru sunt niște țipete și oameni care vin spre mine.

Nu mai simt.

Zender

Stau în fața spitalului de treizeci de minute, așteptând să vină Niah și să putem discuta înainte să intrăm în cabinet.

O sun a șaptea oară dar nu-mi răspunde. E 10:33 și ea nu este aici. Deobicei este mai punctuală. L-am sunat și pe Devon dar nu mi-a raspuns. Stau și aștept în continuare.

Mi-a blocat toate numerele de până acum dar pe ăsta încă nu. Am rugat-o să nu îl blocheze de dragul copilului, vreau să fac parte din viața lor. O iubesc.

Carolina s-a întors în Spania, acolo unde îi era locul. I-am explicat ce se întâmplase și ea a înțeles. Mereu a fost o femeie care nu ținea cu gelozia și care niciodată nu a fost răzbunătoare. Când am coborât cu ea să îi explicăm lui Niah, ea nu mai era acolo.

Xenia nu mi-a mai permis să intru la ea în casă, că dacă se mai întâmplă asta o să sune poliția.
Nu că m-ar fi interesat dar am făcut-o de dragul ei.

O mai sun o dată și îmi intră căsuța vocală.

O sun pe Xenia, am numărul ei de când Niah stătea la mine.

Îmi răspunde și parcă fața mi se luminează.

— Ce vrei?

Tonul ei nu e prea prietenos dar fix asta e grija mea.

— Te-am sunat să văd dacă știi ceva de Niah. Nu a venit și mă îngrijorez.

— Nu știu, trebuia să fie acolo, mi-a trimis un mesaj când a intrat în mașină. Eu nu sunt acasă.

I-a dat mesaj și ea nu răspunde la telefon? Interesant.

— Bine Xenia, mersi. Pa.

— Mă suni dacă vine. Pa.

Îmi închide și îmi bag telefonul in buzunar. Când îmi scot o țigară, fix atunci pe poarta spitalului intră o ambulanță. Mă uit atent și simt cum ceva mă lovește în piept puternic.

— La dracu, Niah!