Niah

Urc în mașină și îl aștep pe Zender să vină. Îmi pun centura când el intră în mașină.

— Ți-am spus că totul e bine.

El îmi zâmbește și mă sărută.

— Da, dar voiam să mă asigur.

Pornește mașina și în câteva minute ajungem acasă.
Mă uit pe geam când telefonul îmi vibrează.
Este Xenia.
Duc telefonul la ureche.

— Da, Xeni. S-a întâmplat ceva?

Întreb în timp ce mă uit la Zender cum își dă ochii peste cap auzind-ui numele.

— Sunt bine doar voiam să văd cum te simți, s-a mai întâmplat ceva?

— Totul e în regulă, am plecat acum de la spital și ne îndreptăm acasă.

— Ai fost singură?

— Nu, a fost și Zender cu mine.

Ei doi încă nu se înțeleg dar sper să o facă.

— Și-a luat rolul de tată?

Râd și ea la fel.

— Te sun eu mai încolo, pa.

Și închid.

Mă uit la Zender care continuă să conducă, îmi întorc capul spre geam și închid ochii.

Mă trezesc în camera lui Zender. Mă ridic și mă duc să mă schimb. Ieri mi-am despachetat hainele și mi le-am pus în dulapul lui, acum fiind și al meu.

Ies din cameră și cobor ducându-mă spre bucătărie. Deschid frigiderul și îmi iau un suc. Mă duc pe canapea și deschid televizor-ul în căutarea unui film sau ceva interesant.
Căutând, aud un zgomot din sala lui Zender. Pe ușa de la intrare apare Devon cu niște bandaje. Mă ridic și vreau să merg după el dar mă oprește.

— Rămâi aici.

Și după își continuă drumul. Poate s-a lovit Zender. Decid să rămân în living dar curiozitatea mă trimite în acea încăpere. Mă duc și deschid ușor ușa ca să-l văd pe Zender cum își bandajează brațul și pe Devon cum curată sângele de pe podea.