Niah

Urc scările firmei și mă îndrept spre  biroul meu. Vreau ca ziua asta să decurgă bine și fără stres. Am citit într-o carte că dacă ești gravidă nu ai voie să te stresezi că poate face rău copilului.
Întru în birou și îmi lăs poșeta pe canapeaua neagră. Mă așez pe scaun și încep a lucra. Trebuie să mă gândesc cum va arăta deschiderea magazinului lui Joshua. Vrea să-și deschidă un magazin iar eu trebuie să-l ajut. I-aș fi spus să-l ajute curva lui dar prefer să-mi păstrez locul de muncă. Încep să caut un loc bun pentru a începe construcția magazinului, ca după să mă gândesc cum fac cu echipa de construcții. I-am zis ca ideea asta e una tâmpită dar nu mă ascultă. O să-l scurgă de bani și curva lui dar și magazinul.

Continui să caut locuri cât mai populate de oameni dar îmi sună telefonul. Mă ridic și îmi iau telefonul din geantă ca după să ma așez pe canapea.

— Alo?

Nu am numărul salvat deci nu știu cine este.

— Bună ziua, doamnă Scott. Sunt doamna Mayers, doctorul dumneavoastră. V-am sunat în legătură cu analizele. V-aș ruga să mai veniți odată să le faceți deoarece ceva nu a ieșit bine și cred că e o greșeală. Când a-ți putea venii?

— Umm, da. Păi nu prea pot deoarece m-am întors la muncă dar într-un wekeend, într-o sâmbătă, s-ar putea?

— Sigur, sâmbăta asta dacă puteți.

— Sigur! Mulțumesc, ne mai auzim la un telefon. La revedere.

Și închid.

Mă ridic de pe canapea și merg înapoi la căutarea locului perfect pentru magazinul lui Joshua.

Caut de vreo oră și nu găsesc nimic, când pe ușă intră o persoană cu care nu voiam să am vreun fel de dialog azi. Vivian.

Îmi ridic capul din laptop și îl închid.

— Știi că ușa aia e acolo pentru a bate la ea, nu să intri așa cum vrei tu în biroul altcuiva. Ce vrei?

Îmi pun coatele pe masă și mă uit la ea, ea dându-și ochii peste cap și așezându-se pe scaunul din fața mea.

— Am  venit să văd cum ești, după atâtea zile de stat acasă m-am gândit că ți-a fost dor de mine.

Îmi dau ochii peste cap și încep să-mi masez tâmplele.

— Te-ai gândit prost. Dacă ai ceva important de spus poți să-mi spui, dacă nu, ieși dracului din biroul meu.

Nu mai zâmbește, se uită urât la mine, cu ură.

— Auzi zdreanță mică, fi atentă la mine, biroul ăsta nenorocit se află în firma iubitului meu! Deci pot intra și pot ieșii când vreau eu! Nu când vrea o târfă nenorocită ca tine, da?

— Eu ți-am vorbit frumos, Vivian. Dacă nu te-a educat nimeni până acum asta nu înseamnă că stau eu să te educ, clar? Dute și suge-i scula iubitului tău și lasă-mă să lucrez. Hai să nu uităm că și tu ești o angajată în firma asta. Deci, dacă discuția e gata, poți pleca.

Și îmi deschid iar laptop-ul, continuând să caut locul potrivit pentru magazinul nenorocit și ea pleacă nervoasă din birou. Să se ducă, dă-o naibii de nebună crizată.