Niah

Ies în grădina și o văd pe Xenia așezată pe o bancă aflată lângă flori.
Mă îndrept spre ea cu pași mici. Ajung lângă ea și mă așez pe bancă.
Ne uităm amândouă la florile frumos colorate și luminoase.
Mă uit la ea dar ea își întoarce capul și privirea spre un punct mort.
Oftez adânc și îmi pun capul pe umărul ei.

— Îmi pare rău, trebuia să-ți zic doar că nu am avut destul curaj să-ți zic ca sunt gravidă cu un individ pe care nu-l cunosc.

Își îndreaptă poziția și capul meu ajunge în poala ei, ea jucându-se cu degetele in părul meu.

— Știu scumpa mea, știu. Dar el măcar știe că urmează să fie tată? Mă întreabă continuând să se joace în părul meu.

Îmi ridic capul și o privesc în ochi, ea făcând același lucru.
Îmi mut privirea spre mâini și încerc să-mi caut cuvintele.

— Nu, nu știe și nici nu vreau să-i spui, ai înțeles?

Ea rămâne puțin blocată ca după să-și pună mâinile pe față.

— Niah, un copil nu e o joacă, e o responsabilitate pe care o să o ai. Nu poți să te joci așa cum vrei tu cu viața unui copil. Și bărbatul ăla, presupusul tată al copilului trebuie să știe. Ce ai de gând? Să fii mamă singură pentru totdeauna?

Nu știu ce mă uimește mai mult, cum își ține vocea calmă sau că are dreptate.

— Mi-e frică Xeni, dacă nu o să accepte copilul? Tot mamă singură rămân.

Mă ia în brațe și eu la fel.

— Îți promit că totul va fi bine. Și dacă el nu acceptă copilul îl bat de nu va mai putea fute pe nimeni.

Începem amândouă să râdem ca după să ne ridicăm și să ne îndreptăm spre ușa.
Intrăm în living și observ că Zender nu mai este aici. A plecat.
O conduc pe Xenia spre ușă ca după să merg la baie să-mi fac un duș revigorant. O zi normală.

Peste o oră o sun pe Delia să văd ce se mai întâmplă la birou și aflu ca șeful să cuplat cu Vivian, ce știre nouă. Mai vorbim câteva minute ca după să mă schimb și să merg să fac niște cumpărături. Iar am poftă de înghețată.

Zender

Urc la etaj pentru a mă schimba, a fost o dimineață ciudată. Nu pot să-i înțeleg comportamentul. Am venit acolo să vorbesc cu ea, cu speranța de a înțelege dar ea nici măcar nu a vrut să știe.
Îmi iau o pereche de pantaloni gri de sport și un maiou.
Cobor spre sală și încep să bat sacul de box. Între timp apare și Devon, un amic care lucrează pentru mine.

— Iar bați sacul? Și începe a zâmbi.

Mă opresc și îmi dau ochii peste cap.

— Dispari Devon, n-am chef de tampeniile tale. Și beau o gură de apă.

Își deschide gura și își pune mâna la piept ca și cum e jignit de cuvintele mele.

— În fine, fă ce vrei. Eu am venit doar să îți zic ca Erik nu va venii o săptămână.

Lăs sacul și mă întorc spre el.

— Ce dracu! De ce să nu vină și de ce te-a trimis pe tine să-mi spui când putea el!

Am încredere în Erik dar de fiecare dată el vine și îmi spune, nu zăpăcitul ăsta.

— Nu știu, eu îți zic ce mi-a zis el. E plecat cu soția la părinții ei.

Mă opresc și mă duc pe o bancă din sală. Îmi pun capul în palme și mă gândesc ce dracu fac eu doar cu Devon și restul, Erik nefiind aici.