Niah

A doua zi am continuat-o tot așa, doar cu sex. Ne opream doar când ne era foame în rest el îmi aducea raiul la picioare. Weekend-ul a trecut foarte repede, poate chiar mai repede decât trebuia. Voiam să mai petrec timp cu el doar că nu puteam, plecam dimineața și veneam seara.
Duminică seara am petrecut-o cu el. La un moment dat am adormit și când m-am trezit el nu mai era acolo , probabil plecase.
Am coborât în bucătărie să-mi fac ceva să mănânc și după să plec la muncă.
Am ajuns la birou pe la vreo șapte dimineața. M-am asezat pe scaun și am început să lucrez la referatele care trebuiau înmânate până la ora 13:30, aveam cinci referate și puțin timp, dar am reușit să le termin.
După ce predau referatele ies cu Delia, o colegă, la o cafenea ca să ne relaxăm.

— Nu știu cum ai reușit să faci atâtea referate în atât de puțin timp!

Mă uit la ea și încep să zâmbesc, pe lângă Xenia, ea este o colegă de care m-aș despărți foarte greu.

— Nu au fost foarte greu de terminat, pe două dintre ele le aveam începute de ceva timp și am avut un avantaj.

În acest moment a ajuns și chelnerul cu cafele noastre. I-am mulțumit și el a plecat.

Delia soarbe din cafea și după își fixează iar privirea pe mine.

— Ai văzut cât de nerăbdătoare era Vivian să greșești?

Vivian este o altă angajată la firmă care nu mă suportă, nu mă miră deloc, ea mereu a fost invidioasă pe toți, ea este motivul demisionarii Xeniei.

— O să greșesc și eu la un moment dat, dar nu o să-i dau dreptul să mă umilească.

Ne terminăm cafele, achităm și după plecăm iar la munca noastră.

Peste trei ore se termină și programul meu. Cobor jos în parcarea firmei și îmi iau mașina.
În patruzeci de minute am ajuns acasă. Un record nou.

Urc sus în dormitor și mă schimb ca după să mă arunc în pat.

E devreme dar îmi este prea somn. Peste câteva minute adorm.

                               ***

Un sunet enervant mă scoate din lumea viselor. Telefonul.
Cineva sună în disperare, iau telefonul de pe noptieră și îl duc la ureche.

— Alo? Din vocea mea poți să-ți dai seama că abia acum m-am trezit.

Nu se aude nimic, absolut nimic. Iar farse telefonice.

Închid și mă uit la ceas. 23:34.
Perfect! Iar devin bufniță pentru seara asta. Ar trebuii să-mi cumpăr niște somnifere.

Mă ridic în fund dar îmi dau seama de ceva ciudat. Zender.
De obicei venea și îmi zăpăcea creierul dar acum nici măcar nu l-am văzut, altminteri să-l aud.
Îmi setez parola pentru dimineața următoare și mă pun din nou să dorm.

O să-mi dorm zilele.