Am ajuns acasă seara târziu, iar, mă așez pe canapeaua din living și încep să citesc.

După ce m-am mutat singură am încercat să mă axez doar pe muncă. Părinții mei au murit acum 5 ani într-un accident tragic de mașină.
Așa s-ar zice.
De la vârsta de 19 ani am inceput să muncesc și să îmi câștig banii pentru mâncare. Nu mi-a fost ușor, am un salariu mic dar tot am reușit să-mi cumpăr o casă doar a mea. Cu puțin timp de la moartea părinților mei am încercat să nu mai stau în acea casă, nu mai puteam privi acea casă, acele uși, acele tablouri din holul principal, nu mai puteam privi nimic. Sau poate nu mai voiam să îmi aduc aminte de nimic.

Am terminat de citit și m-am îndreptat spre dormitorul meu, era la etaj, singura cameră care avea privire directă la aleea din fața casei. Casa era frumoasă, perfectă pentru mine. Aici mi-am găsit liniștea de care aveam nevoie dintotdeauna. Și nu am primit-o niciodată.

Mă schimb și mă duc în pat, îmi iau telefonul de pe noptieră și îl deschid. Mă uit puțin la câteva mesaje cu Xenia, prietena mea, și singura persoană care a fost lângă mine după ce ei au murit. Am întâlnit-o la o petrecere și de atunci am rămas cele mai bune prietene; mereu mi-a fost alături și încerca să-mi ridice moralul. Nu reușea.

Închid telefonul și mă așez mai confortabil, pregătită să adorm, până aud un bâzâit de la telefon. Un mesaj.
Mă ridic înapoi în fund, i-au telefonul și văd că am primit un apel de la un număr ascuns. Accept apelul și pun telefonul la ureche.

— Alo?
Liniște. Doar o respirație constantă.

—Cred că ați greșit numărul. Spun pe un ton serios ceea ce mă uimește și pe mine. Îmi place să sperii oamenii.

Închide.

—La naiba!

Mă uit la telefon și încerc să mă gândesc dacă asta era doar o farsă telefonică cu număr ascuns, sau vre-un psihopat. Clar, prea multe filme de groază în ultima perioadă.

Mă întind înapoi și într-un final ajung în lumea viselor.