Fragment din prolog:

           „Închizând ușor ușa în urma mea, pășesc către patul aflat în centrul salonului, rămânând în picioare, neștiind ce altceva aș putea să fac. Uitându-mă la tata, observ cât de mult l-a schimbat boala și parcă nu îl recunosc. Chipul îi este palid ca ceara lumânării, buzele crăpate și uscate, iar părul, pe vremuri brunet, des și mătăsos, pe care l-am moștenit și eu, a rămas doar o amintire, fiind acum uscat și, pe alocuri, lipsind. Lacrimile stau să curgă pe obraji, însă mă abțin cât pot de mult, încleștându-mi maxilarul și pumnii."

În curând.