Pseudo poetul

Privesc adânc printre hârțoage
M-aşez comod, fiindcă vreau să scriu.
Iar gându-mi inspirația, n-atrage
Pe foaia dalbă curg,
doar baliverne.

Dar n-ai ce-i face,
chiar de eşti un pseudo poet
Demonii artei te-ndeamnă
insistent ca să-i urmezi.
Iar tu ființă, mai ceva ca un cadet
Ți-accepți sentința înzecit,
şi-ncepi să aberezi.

Te uiți în jur, ori 'ți-nalți
ochii către lustră...
Surâzi apoi şi le dai drumul
aberațiilor pe foaie,
Cuvintele-şi fac marşul
ca soldaţii cei cu fustă
Astfel când reciteşti,
te apucă râsul de te-ndoaie.

Face stiloul nişte piruete
albastre pe caiet
De parc-ar înlesni
un danț al poeziei
El versurile le danțează
ca un partener perfect
Le-nvârte şi le unduieşte,
până le amețeşte
Şi-nchide c-un casque
exact ca-ntr-un şmecher,
tangou al nemuririi.

17 Februarie 2022©️