îmi dezgrop oasele de sub nisip adânc adânc
din când în când îmi cade câte o perlă
dintre degete
și din când în când mai găsesc câte
o bătaie vie de suflet
câte o respirație frumos încurcată și
sinceramente incredibil de
nocturnă și respirabilă

acum am o bătaie din aripi-suflet de aia în palme
are culoarea văzduhului tău

cred că pescărușii de pe fereastră
țipând ceva în limba lor acvatică
spun
că mi-am regăsit marea