XV- Welcome!

Cleo's P.O.V.

     -Ar fi mult mai simplu sa adorm daca nu te-ai mai plange ca l-ai uitat pe Kevin acasa! am strigat exasperata spre Louis.

    Mergeam cu totii in vacanta de Craciun acasa la parintii mei si ai fetelor. Dupa ce ii sunasem sa le zic ca sunt in viata si sa le povestesc ce s-a intamplat, m-au implorat sa vin sa ma vada si i-au invitat si pe baieti asa ca nu am putut refuza oferta. Am vorbit cu Luc si Becca, iar ei au decis sa mai ramana in vacanta la Londra, asa ca le-am dat cheile si i-am lasat sa stea in vila mea si a fetelor. Iar acum, parcurgeam lungul drum spre micul meu orasel natal intr-un fel de mini-autocar inchiriat de baieti.

    - Dar l-am uitat acasa! continua sa se smiorcaie Louis.

     - Da-mi, Doamne, rabdare, ca daca imi dai putere, il omor! am zis impreunandu-mi mainile si ridicandu-le spre cer intr-un gest teatral.

     Lou s-a uitat urat la mine, apoi s-a bosumflat, punandu-si capul pe umarul lui Sam si inchizand ochii. Langa mine, Niall adormise de mult timp. I-am furat batonul de ciocolata din mana si s-a trezit brusc, uitandu-se agitat prin jur.

     - Unde imi e ciocolata?

     - Scuze, a cazut la mine in gura. am zis, ridicand din umeri, apoi mi-am pus capul pe pieptul lui.

      Am simtit ca a vrut sa comenteze ceva, dar in loc de asta, a inceput sa ma mangaie pe cap ca pe un copil mic. Incepusem sa moţăi si cred ca adormisem, cand l-am auzit pe Harru strigand:

     - M-am plictisit! Hai sa facem ceva.

     - Am eu o idee, i-am zis ranjind nervoasa. Ce-ar fi daca ne-am juca de-a " Hai sa-l castram pe Harry"?

    L-am vazut inghitind in sec, apoi a pus capul la loc pe spatarul scaunului.

     - Dar mie imi placea ideea cu jocul! s-a plans Perrie.

     - Tu de partea cui esti? am intrebat-o mai mult rastir.

     - Eu voiam doar sa fac ceva, nu trebuie sa te enervezi. mi-a zis, si s-a intors la Zayn si Harry. Haideti sa facem farse la telefon, a zis, apucandu-si telefonul si formand un numer la nimereala.

      A dat pe spyker, iar in scurt timp s-a auzit vocea  unui tip.

     - Inchide, ma! De ce ai raspuns! a strigat Perrie la el, apoi a inchis.

     Ne-a bufnit rasul pe toti, ba chiar eu am gasit destula energie ca sa ma ridic de pe pieptul lui Niall si sa ma alatur celorlalti care se pusesera in cerc pe jos.

      Perrie a mai format un numar la nimereala si a auzit in difuzor vocea unei fete.

     - Alo? Buna ziua! Am sunat sa va zicem ca v-a venit diploma. a zis Sam.

     - Ce diploma, domnisoara? a facut nedumerita fata de latelefon.

     - Diploma de prostie! Acum va puteti lauda ca sunteti proasta cu diploma! a zis Sam dintr-o suflare si a inchis.

     - Astea-s farse clasice. Nu aveti ceva nai nou? am intrebat-o pe Perrie, iar ea a ridicat din umeri.

     - O sa facem o pauza de alimentare! ne-a strigat soferul, parcand la o benzinarie

      - Abea acum o sa putem face farse tari, am zis coborand din autocar.

     Le-am facut semn spre un tip cu o fata de brotacel care vorbea la  telefon si, ca la comanda, l-am luat cu totii pe sus, l-am saltat de vreo trei ori in aer, apoi l-am lasat intins pe jos si am fugit toti in autocar. In urma noastra, pustiul se uita cam dubios dupa noi, apoi a luat-o la goana spre o masina parcat ceva mai incolo. In timp ce Paul, soferul nostru se dusese sa plateasca pentru benzina, am mai repetat jocul cu luatul pe sus al unei necunoscute. Parea o pitipoanca, dar in momentul in care am lasat-o jos, l-am vazut pe prietenul ei apropiindu-se amenintator de noi. Era un motociclist mare si burtos care parea foarte agresiv. Am dat cu totii goana buluc spre autocar si fix in momentul in care namila de om se pregatea sa paseasca pe prima treapta a autocarului, usile s-au inchis, iar Paul a pornit masina.

     - Pot sa stiu si eu ce a fost aia? a intrebat el.

     - A fost idee domnisoarei " m-am saturat de farsele clasice", a zis Zayn, aratand inspre mine.

     - A, da ? am facut eu si am sarit inspatele bietului Zayn, jncepand sa il ciufulesc.

    - Big mistake! mi-a strigat Perrie, iar in momentul urmator eram pe jos, cu Zayn pe mine. Era chiar foarte nervos, intru-cat a rrusit sa-mi smulga UGG-urile din picioare si le-a aruncat pe geam, exact cand oprise Paul la un semafor. UGG-urile mele au picat in capul unui batran care traversa strada si care si-a ridivat nervos bastonul spre noi si a molfait ceva legat de "generatia asta de derbedei".

    - Vezi ce ai facut? am strigat la Zayn si i-am sarit in spate.

    Am inceput sa ne  batem, iar prin autocar inceousera sa zboare tot felul de chestii, parti ale hainelor de pe noi si mancare. Rand pe rand, ceilalti erau loviti de cate ceva si se alaturau enervati luptei noastre. In momentul in care unul din cerceii mei a zburat in gura lui Paul, iar acesta a pus o frana brusca si a tipat un "Gata!" poruncitor, toti am impietrit, fiecare ramanand in pozitia in care fusese prins in stop cadru.

     - Cleo, da-te jos de pe Zayn si scoate-ti dintii din urechea lui. Louis, lasa morcovul ala jos si da-i drumul lui Harry! Perrie, da-i gheata inapoi lui Niall. Si da-i si sandwichul ca sa nu inceapa sa planga! Iar restul opriti-va din ori ce ati face! a strigat nervos la noi.

     Toti ne-am potolit si ne-am aliniat in pozitie de drepti.

      - Fiti atenti la ce va zic acum! I-am promis lui Simon ca va aduc intregi la Londra asa ca de azi inainte o sa ascultati ce va zic eu. In primul rand, nu mai aveti voie sa va ridicati de pe scaunul vostru pana nu ajungem la destinatie. Clar?

   - Da, sa traiti am strigat toti in cor, apoi  ne-am bulucit spre scaunele noastre si am ramas tacuti pana cand am vazut semnul de WELCOME! de la intrarea in orasul meu.

     Nu mai trecusem pe aici de cel putin doi ani, asa ca nu mi-am putut abtine fluturasii din stomac.

     - Uite, Niall. Am ajuns! i-am zis blondului care s-a trezit buimacit.

     - Aici ai copilarit tu? m-a intrebat, lipindu-si nasul si palmele de geam.

 
       Hei, pufoseniilor! Ce mai feceti? Ei bine, eu abea am reusit sa va postez asta si acum trebuie sa ma apuc din nou de invatat. Why in a hell is so hard to be a pupil?
       In fine... vreau sa va aud parerile despre acest capitol si sa nu ma mai lasati ca data trecuta fara comentarii... e chiar nasol sa nu vezi ce cred cei care citesc cartea. Adica sigur stiti si voi asta, avand in vedere faptul ca mare parte din voi scrieti carti.
      Kisses! :*

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top

Tags: